Militaria ca parinte singur

In ultima vreme am experimentat, pe perioade mai scurte sau mai lungi, cum este sa fii parinte singur. Sotul meu calatoreste destul de des, prins in diferite proiecte, astfel ca atunci cand el este plecat, eu sunt si mama si tata si le fac pe toate (aproape) singura. Iar efortul este unul colosal, atat fizic, cat mai ales mental, stresul de a le face pe toate bine si la timp fiind la cote maxime. Am ajuns la concluzia ca totul este o militarie foarte bine orchestrata, altfel nu as putea face fata situatiei.

Totul este o lupta contra conometru, de cu seara, cand ma lupt cu mine sa ma culc mai devreme si parca niciodata nu imi reuseste, pentru ca mereu mai am cate ceva de aranjat, de pregatit pentru a doua zi dimineata. Dimineata, cand suna ceasul, incepe batalia cu mine insami sa ma trezesc odata, sa ma dau jos din pat, dar parca de fiecare data invinge somnul, cand ma face sa mai apas o data pe snooze la telefon. Intr-un final ma trezesc si incepe…ZIUA…

De cand ma trezesc sunt intr-o continua alergatura: mai intai sa ma pregatesc eu, apoi fetele: sa le trezesc, sa le imbrac, sa manance, sa plecam, sa ajungem odata si la scoala si la gradi! Totul este in viteza, cu ochii pe ceas, sa ne incadram si sa plecam odata!! De regula sotul meu iese cu rucsacele si eu raman in urma si inchid, adica e mai simplu. Dar cand sunt singura, iesim cu toatele si am impresia de fiecare data ca parca ne mutam!! Nu mai am maini sa tin rucsacele, cheile si eventual vreo geaca / hanorac / pulover etc. Nu exagerez cu nimic cand zic ca parca ne mutam sau plecam in excursie cand plecam la scoala, gradi, job pentru ca: eu am doua rucsace: unul pentru regular stuff: portofel, chei, telefon pentru mine si muuuulteee items pentru copii si un alt rucsac pentru laptop, agende, dosare etc, Aylin are si ea doua rucsace: unul cu schimburi si altul cu jucarii si Sara are doar unul imens, care de fapt este troller, de zici ca ne indreptam spre aeroport.

Dupa ce reusim sa iesim din casa cu tot catabalacul dupa noi, incepe nebunia din trafic, sa ajungi la timp la scoala. La scoala livrezi doar un copil, dar cand iesi din masina iesi cu doi copii, ca sa-l conduci pe celalalt pana sus, si eventual sa ii cari si trollerul de 10 kg. Te bucuri ca ai livrat un copil si fugi repede cu celalalt la masina, sa ajungi sa il livrezi si pe el la gradi! 🙂 Te relaxezi doar un pic, ca ai bifat jumatate din taskurile diminetii cu copiii si pornesti la drum, dar din nou cu ochii pe ceas si te rogi ca in dimineata aia copilul sa nu-ti faca vreo scena la gradi si sa planga de sa-ti vina si tie sa plangi. Ajungi si la gradi, livrezi copilul fericit, tu pleci multumita, ajungi in masina si …respiri!!! Ai reusit sa le faci si de data asta pe toate, bine si …singura…Ii scrii sotului pe whatsapp doua vorbe, schimbi radioul de pe Itsy Bitsy pe unul normal si pleci in treaba ta. Cand ajungi in treaba ta esti deja naucita…Si atat de obosita…Dar e abia inceput de zi, mai iei o gura de aer sau de cafea si te apuci de treaba. Repede si pe repede inainte ca nu ai mult timp la dispozitie, ca acum se face pranz si trebuie sa iei copilul de la gradi.

Orele pe care le ai la dispozitie tu cu tine si cu activitatile tale trec, evident, ca intr-o secunda. Parca nu ai timp sa faci nimic asezat, cum ai visa, dar cu toate astea le faci, tot cu ochii pe ceas. Apoi iei copilul de la gradi si esti deja cu gandul cum sa te organizezi sa il iei si pe celalalt de la scoala. Cand ai si intalniri, sedinte cu parintii, drumuri la banca / institutii de stat, distractia se inzeceste! Cu atat mai mult cu cat mai bifezi cateva dintre taskurile mai sus mentionate si cu copilul dupa tine. Dar mai apare cate un moment in care efectiv nu mai poti sa le faci singura pe toate si atunci, Doamne, ce bine ca poti apela la bunici!! Se mai trimite copilul mic in vizita la o bunica, se mai trimite alta bunica sa ia copilul mare de la scoala, orice e nevoie cat sa trecem si de ziua aia! Daca mai ai si niste activitati extrascolare cu copiii, fix in zilele alea de esti singura, esti terminata! Dar le faci si p-alea, ca n-ai incotro! Ba, de fapt, ai, sa amani, sa anulezi, dar ti-ar parea rau sa rateze copilul ora de tenis, teatru etc si atunci fugi inca o data ca bezmetica, cu doi copii dupa tine, sa ajunga doar un copil la ce are nevoie.

Cand ajungi seara acasa este terminata! Dar mai trebuie sa le faci, dai de mancare, eventual teme, apoi dus, culcat copiii, cu citit de povesti de tu ai adormi de la primul paragraf, iar ele dupa prima poveste sunt cu ochii mari. Si mai citesti inca doua carti, ramai fara voce, dar…ai reusit! Copiii dorm! Si acum ai toata seara la dispozitie!! Care “toata seara” ca e deja 10 sau 11 seara si stii deja cat de somn iti va fi maine dimineata cand o iei de la capat! Dar cu toate astea, parca tot trebuie sa respiri un pic si atunci cazi epuizata pe canapea cat sa vazi un sitcom si sa razi un pic. Mai apuci sa vorbesti cu sotul tau, sa-i spui cum a fost ziua ta, sa te plangi cat de greu a fost, un dus, daca mai esti in stare sa-l faci … (desi asa ceva nu se cade sa spui) si….somn!!! Da, un somn “”odihnitor” de 5-6 ore, cand tu stii ca functionezi cu minim de 8 ore, dar cine are luxul de a dormi atata?? Cand ai atatea de facut, singura si cu doi copii??

Astfel ca sa fii parinte singur cu doi copii este al naibii de greu!! Si cu un copil este greu, dar cu doi, totul este X 2, este matematica pura si chiar daca ai ajutor tot este greu. La mine treaba asta, cu parinte singur, este pe bucatele, dar suficient cat sa ma scoata din grila cateva zile, asa ca tot respectul si aprecierea pentru cei care, din diferite motive, sunt parinti singuri!! Stiu ca este al naibii de greu, ca este o militarie continua, dar alinarea este ca satisfactiile sunt pe masura, asa ca rezistati pentru ca merita!! Cresteti niste “cadeti” de exceptie! Si sunt convinsa ca tot greul din lume dispare atunci cand le vedeti chipul angelic, un piciorus gol de sub cearceaf sau cand va spun din senin “Te iubesc!” La mine functioneaza de fiecare data! Asa ca Keep calm and raise your kids with love!!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s