Lectia de generozitate cu Mihaela Tatu

Inca inainte de a termina structura exacta, mai aparte, a povestilor mele, am stiut ca vreau ca aceasta carte sa iasa cumva sub binecuvantarea Mihaelei Tatu. Cu siguranta ca acum va intrebati: “Mihaela Tatu, de unde si pana unde??” Si va raspund simplu: pentru ca Mihaela Tatu este o persoana unica, as putea spune exact ca in titlul primei mele carti din seria de 10 carti de povesti pentru copii “Un hobby cu totul si cu totul special!” – o persoana cu totul si cu totul speciala!

Pe Mihaela am cunoscut-o acum cativa ani prin intermediul sotului meu la cateva evenimente de business in care amandoi erau implicati. Ba chiar o data, la o cina super festiva (si oarecum de fitze, pregatita intocmai de Chef Scarlatescu), am stat la masa cu Mihaela, chiar langa Mihaela, motiv pentru care evident ca am discutat cu ea mai mult si mai increzatoare. Ulterior ne-am revazut la alte evenimente si la o alta cina festiva foarte frumoasa, doar ca, ghinion, de data asta nu am mai stat langa Mihaela si nu am reusit sa vorbim foarte mult.

Evident ca pe Mihaela o cunosteam, ca persoana publica, inca de pe vremea in care eu eram doar o pustoaica, iar pe ea o vedeam la televizor, la celebra ei emisiune “De 3X femeie”, unde o apreciam pentru spontaneitatea si profesionalismul cu care conducea o emisiune de asa anvergura. Ulterior am urmarit-o cu drag in multele din activitatile ei si nicio secunda nu mi-a trecut prin minte ca voi ajunge sa o cunosc personal, darmite sa impartasesc cine festive cu ea – alaturi, evident, si de alte persoane – si diagoluri frumoase! Cand am ajuns sa o cunosc personal am fost impresionata de tonusul si vivacitatea pe care o afiseaza in fiecare secunda in absolut tot ceea ce face in spatiul public! Femeia asta este ca o racheta si are un program atat de incarcat, incat cineva de 20 de ani cred ca mai intai ar trebui sa intre intr-un boot camp, sa se antreneze vreo 3 – 6 luni, ca sa aiba resursele necesare pentru a putea face fata unui astfel de carusel! Mihaela este foarte activa pe conturile de socializare, unde evident ca o urmaresc cu mare interes si sunt socata de programul ei: azi, de fapt nu azi, ci mai bine zis acum este in Bucuresti, la un eveniment, desigur, nu asa, la plimbare prin Centru Vechi si peste 6 ore este in alt colt al tarii, la un alt eveniment sau training sau curs sau cine stie ce o avea in agenda. Sau azi e in tara, maine e in Bali si deja are agenda full pentru urmatoarele cine stie cate luni. Cu alte cuvinte pe Mihaela o indrageam inca dinainte sa o cunosc, iar cand am cunoscut-o, am fost de-a dreptul cucerita de ea si de personalitatea ei! Iti vorbeste atat de frumos si te face sa te simti atat de bine, desi ea este super ocupata si are si un statut anume, incat eu am fost inca o data cucerita, daca mai era nevoie.

La primele noastre intalniri o apreciam pe Miheala si ma bucuram de prezenta ei, fara a avea in minte cine stie ce agenda. Ulterior, dupa ce am scris cartea, am zis ca as vrea sa fac ceva prin care sa ii dau cartii un boost de personalitate si atunci mi-a incoltit in minte ideea de care, pur si simplu, nu m-am mai putut desprinde: cartea mea trebuia sa aiba ceva din partea Mihaelei, o dedicatie, o vorba, ceva, orice, numai sa aiba un pic din amprenta ei, atat de tare o pretuiesc pe aceasta doamna!!

Si aici intra in scena lectia de generozitate a Mihaelei: pentru a pune in practica aceasta dorinta arzatoare a mea trebuia evident sa o contactez pe Mihaela si sa obtin din partea ei un raspuns, care evident ca putea sa fie si Da si Nu. Prima data cand m-a impresionat a fost atunci cand mi-a dat numarul ei de telefon si mi-a spus sa o sun sa ii povestesc mai multe despre proiect. Data pe spate!!

Ulterior au urmat multe convorbiri telefonice cu Mihaela, care in nebunia de program pe care o are, mi-a raspuns de fiecare data la telefon! Alt soc! Am vorbit o data cu Mihaela cand era intr-o pauza intr-un curs si manca! Era pauza ei de masa, manca si imi raspundea mie la telefon!! Pai eu nici mamei mele nu-i raspund la telefon daca ma suna cand mananc, iar Mihaela imi raspundea mie!! Apoi au fost dati in care o sunam si Mihaela era prinsa in diverse activitati uzuale – gen: “urc pe scari – da-mi voie sa te sun eu imediat cum ajung undeva.” Si ce credeti?? Mihaela chiar ma suna inapoi!! Da, ea, Mihaela, vedeta – da, pentru mine Mihaela este o vedeta, de televiziune, de radio, de business si mai ales, de conduita! ma suna pe mine, o tipa pe care o intalnise relativ vag de cateva ori in trecut, care aspiram sa public si eu o carte minunata de povesti.

Nemaivorbind ca Mihaela, in bunatatea ei nemasurata, a incercat sa imi faca si o introducere la o editura mare de pe piata, insa am aflat ca, indiferent de recomandare, trebuie sa mergi tot pe calea batatorita, care nu a functionat cu editura in cauza, insa acolo am cunoscut o alta doamna minunata, prietena cu Mihaela – se vedea, dupa calitatea umana! – care m-a incurajat in scriitura si care mi-a facut si un review imbucurator.

Doua momente marcante, as putea spune, mi-au ramas in minte, apropos de discutiile mele telefonice cu Mihaela: unul cand aproape de ora 11 seara ii spun sotului meu: “Tocmai am vorbit cu Mihaela la telefon!”, la care el, mirat: “La ora asta??” 🙂 Intr-adevar, nu as fi fost nebuna sa o sun pe Mihaela la acea ora, daca nu as fi vorbit cu ea mai devreme in acea zi – o prinsesem intre doua filmari! – si agreasem sa vorbim dupa ora 10 seara, cand ea urma sa-si fi terminat ziua si sa fie in tren, in drum spre casa. Deci cata daruire sa ai in tine, ca dupa o zi full, sa mai ai disponibiltatea la cap de a face asa un act de bunatate?? Si, revenindu-mi din mirare, uite asa am vorbit eu cu Mihaela, la ceas de seara si am dezbatut pe marginea cartii mele, pana cand n-a mai avut ea semnal, ca doar era in tren, si a trebuit sa ne luam la revedere. Sa nu mai mentionez ca Mihaela mai ca aproape adormise, pana am reusit eu sa culc copiii, ca sa am mana libera la vorbit, dar Mihaela, ca o doamna ce este, a avut amabilitatea sa discute cu mine chiar si la acea ora tarzie.

Al doilea moment pe care n-am sa-l pot uita vreodata a fost cand m-a sunat Mihaela. Adica ea pe mine! Adica ea, vedeta, pe mine, omul simplu! 🙂 Eram in parc cu domnisoara mica, eram cu telefonul in mana, pentru ca urma sa butonez ceva pe el, si-l vad ca suna. Si nu-mi venea sa cred cine era apelantul!! Adica nu se intampla in fiecare zi sa te sune o vedeta! Evident ca am raspuns intr-o secunda si i-am multumit frumos pentru tot ce mi-a spus la telefon.

Concluzia este, chiar glumeam cu o prietena pe treaba asta, ca am vorbit cu Mihaela la telefon chiar de mai multe ori decat am vorbit cu propria mea sora! Si de fiecare data am apreciat faptul ca si-a rupt din programul super aglomerat pe care il are in fiecare zi pentru a ma asculta pe mine. Mihaela a fost la curent cu absolut tot traseul meu referitor la publicare: si cand mi-a zis editura X ca Da, public cu ei, si cand am sunat-o sa ii spun ca de fapt pana la urma raspunsul lor a fost Nu, pur si simplu am simtit nevoia sa ii spun, fara sa urmaresc ceva de la ea, ci pur si simplu avand-o in minte ca pe o zana ursitoare. Ceea ce Mihaela nu stie este ca ea la mine in telefon figureaza sub numele de cod Godmother! De fapt ea este listata cu numele ei complet, iar Godmother este pe post de “companie”, dat fiind campurile acestea noi din telefoanele moderne din zilele noastre! Si da, pentru mine Mihaela este exact ca o godmother, de la care cauti ghidare si aprobare.

Aprobare, care spre marea mea bucurie, satisfactie si recunostinta, a venit din partea Mihaelei sub forma unui testimonial pentru intreaga colectie, care va aparea pe coperta primei carti. Si pentru care nu am cuvinte sa ii multumesc suficient!! Din nou, si-a rupt din timpul ei antamat pe luni inainte pentru a scrie cateva cuvinte despre cartea mea…Impresionata este putin spus! Sunt impresionata de bunatatea si generozitatea Mihaelei pana peste masura!! Mi-am dorit foarte mult acest lucru si ii sunt extrem de recunoscatoare!!

Ce mai vreau sa spun este ca in ultimele discutii cu Mihaela am renuntat sa o mai sun la telefon. Pur si simplu nu mai puteam s-o deranjez din atatea lucruri cate face ea!! Chiar daca absolut in toate situatiile a fost mai mult decat dragutza cu mine, am zis ca nu se mai poate! Mereu o luam din: filmare, training, curs, eveniment de business, Bali, lansari, nu se mai putea! Asa ca am zis ca mai bine ii scriu pentru ca un mesaj il poate vedea cand are o secunda sa respire si e mai putin invaziv. Pur si simplu nu mai vroiam sa o deranjez. Ajunsesem ca inainte sa o sun sa verific pe FB sa vad daca are vreo postare pe unde ar fi si in ce activitate, sa stiu cat de tare as inoportuna-o sau nu 🙂 Ba chiar am amanat de multe ori sa o sun, dat fiind postarile cu pricina, cand, ce credeti, evident ca era super full!

De asemenea, de o mie de ori este si mai de apreciat gestul Mihaelei, cu cat Mihaela a traversat la sfarsitul anului trecut o perioada foarte dificila si delicata personala, si inca o data ii multumesc de o mie de ori pentru tot!!

Mi-am amintit mai devreme de o discutie cu mama mea, in care ii spuneam ceva de genul: “Mihaela in sus, Mihaela in jos” si mama, curioasa, ma intreaba ei cum ma adresez, tot asa, cu “Mihaela” sau cu “Doamna Mihaela”. Si i-am raspuns simplu: “Mihaela!” Elaborarea raspunsului ar fi ca sub nicio forma nu as putea sa ii spun “Doamna Mihaela”, si nu ca nu as respecta-o, ca, Doamne, nici nu se poate pune problema, nu numai ca o respect, dar o pretuiesc din toata inima!, ci pentru ca Mihaela este atat de efervescenta, incat “Doamna” ar anula instantaneu aceasta calitate fantastica. Mihaela este mai tanara si mai vie decat sunt multe dintre domnisoarele blazate pe la 20 si un pic de ani, cu Mihaela as pleca oricand intr-o excursie, ca fetele, si abia astept sa o prind cu mai mult de jumatate de ora libera, sa o invit la cafea si sa ma bucur de prezenta ei. In plus, respectul nu consta (numai) intr-o forma de adresare. Eu insami nu ma regasesc in apelativul “Doamna”, desi nu mai am nici eu 20 de ani si mai sunt si cu 2 copii de mana. Dar in suflet nu cred ca am mai mult de 18 ani si Mihaela cred ca este la fel! Hai, 21 de ani, sa o facem legala si in State!! 🙂 Cert este ca Mihaela, fara apelativul “doamna” este o Doamna in absolut toate sensurile si modul in care s-a purtat cu mine mi-a aratat de atatea ori nu numai ca este o Doamna, dar ca este o Doamna cu clasa! Iar eu pentru tot si pentru toate nu pot decat sa spun, inca o data si inca o data, ca o pretuiesc enorm si ii multumesc din suflet!! ❤

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s