Analize la stat cu zambete si acadele

Zilele trecute am fost cu fetele la doctor si am plecat de acolo placut impresionata, cu atat mai mult ca povestea de fata are loc intr-un spital de stat din Bucuresti, si anume Spitalul Colentina.

La dermatologie aveam treaba, culmea cu ambele printese (daca pot spune asa, macar am impuscat doi iepuri dintr-un foc): Sara o iritatie urata pe maini, Aylin niste cojite ca de bebe pe scalp. Medicul nostru de familie de peste 10 ani si pediatra fetelor de-o viata 🙂 ne-a recomandat sa mergem la laboratorul de la Colentina pentru ca sunt foarte competenti si ne dau analizele pe loc. Zis si facut!

Prima data am zis sa sun la spital sa intreb cum putem proceda mai exact. Am gasit un numar de contact unde la inceput nu a raspuns nimeni. Nici nu ma asteptam, sincer!! Sa fim seriosi, sa suni la un spital de stat si sa si raspunda cineva?? Sa ai cu cine sa discuti, sa afli niste informatii?? Am crezut ca este o utopie, dar am zis sa sun si la urmatorul numar de contact de pe site. Si, culmea, de data aceasta mi-a raspuns cineva! Am spus ce vreau si mi s-a facut transferul la dermatologie. Un pic iarasi wow… Acolo am vorbit cu cineva foarte amabil, foarte rabdator, mi-a luat datele fetelor: nume, varsta, mi-au comunicat ca imi trebuie trimitere de la medicul de familie si mi s-a spus ca va trebui sa verifice cu dna profesor programul si ca vor reveni ei cu un telefon! Am crezut ca nu aud bine!! Sa ma sune ei pe mine inapoi?? Pe bune?? Pentru ca parea desprins dintr-un alt film am indraznit sa intreb cam care ar fi timpul de asteptare, vorbim de cateva saptamani, vorbim de la o luna in sus, nu de alta, dar sa stiu exact la ce sa ma astept, in paranteza fiind spus sa stiu daca nu cumva ma indrept tot spre o policlinica privata daca sunt pusa sa astept cine stie cat. Mi s-a comunicat sa nu stie sa imi spuna exact, dar ca nu crede sa dureze luni, ci cateva saptamani.

Dupa cateva zile de la “patanie” sotul meu, tot in desbilief, ma intreaba ce facem, asteptam in van un telefon, raspunzandu-i ca o sa mai sun eu a doua zi. Nu a fost nevoie, deoarece chiar in acea dimineata, la prima ora as putea spune, m-a sunat cineva de la spital!! sa imi comunice ziua programarii. Deoarece prima zi oferita era un pic in mijlocul zilei si ne complica programul maxim cu scoala, gradi, joburi, am rugat-o pe doamna daca putem avea si o alta optiune, un pic mai de dimineata. Si in 2 minute am aranjat pentru o alta zi, cu vreo 3 zile dupa data propusa initial pentru ora 9.

Continue reading

Advertisements