Noile mele preocupari

Pe acest blog vreau sa dedic mai mult timp pentru a face postari cu cele mai noi si de suflet preocupari ale mele, si anume: foto, trading si povestioare, momente magice din viata minunilor mele de fetite, sau, de ce nu, momente frumoase sau marcante din viata mea de adult.

Pe partea de fotografie, voi incepe sa urc poze de stare, de produse, portrete si alte icon-uri care ma reprezinta. Pozele vor fi cu logo pe ele si nu vor putea fi reproduse, in totalitate sau partial, fara acordul meu prealabil. Voi crea mici albume virtuale pe care va invit cu drag sa le rasfoiti.

Tradingul este o pasiune mai noua, dar care m-a cucerit in totalitate si complet iremediabil. Ma gandeam ca as putea sa postez aici informatii despre acest subiect, care pot fi de folos pentru cei noi in acest domeniu, acest lucru ajutandu-ma inclusiv pe mine prin fixarea unor notiuni foarte complexe.

Cat despre povestioare despre comorile mele…timp sa am, ca povesti as putea sa va scriu pana maine dimineata si acest lucru sa fie abia un umil inceput!

Advertisements

Am fost la circ si m-am simtit bogata

In week-end am fost cu copiii la circ. A fost o activitate pe care urmaream sa o facem de ceva timp, dar pentru ca Sara bifase deja doua vizite recente cu scoala la circul de stat si cum bebe era prea mica, am mai amanat. Pana cand tot Sara noastra cea minunata a spus ca ea ar vrea sa mearga la circul Orlando. Zis si facut. In seara aceea am intrat pe internet sa vad ce informatii imi apar despre acest circ si, culmea, spectacolul de a doua zi, de duminica, era ultimul pe anul acesta. M-am bucurat ca lucrurile pareau sa se alinieze frumos si am zis ca e clar ca trebuie sa prindem momentul si a doua zi “circ” scria pe noi.

Au fost ceva emotii cu pregatirea zilei, pentru ca mamicile stiu ca nicio iesire nu este simpla, nu este doar acea iesire si gata, ci este mai degraba o iesire in doi sau trei pasi: ce se intampla inainte de iesire, iesirea in sine si momentul de dupa iesire. Eu aveam de jonglat, printre altele, cu tema Sarei si somnul lui bebe, astfel incat la ora H tema  sa fie facuta, bebe odihnit, apoi urmand imbracarea si plecarea sa ajungem la ora fixa, ca la orice spectacol. Fara sa mai mentionez ca imbracarea nu este niciodata usoara, mai ales pe timp de iarna, cu 10 straturi fiecare! Iar pe bebe efectiv am luat-o din patut si am imbracat-o, am luat-o pe sus pentru a ne incadra in timp.

Si am ajuns la circ. Nu ma asteptam sa fie ceva extraordinar pentru ca stiam ca acest circ este unul ambulator, desfasurat in cort, ca pe vremuri, cand circul era cam printre singurele atractii si se muta dintr-un oras intr-altul si cam cat spectacol poti sa faci asa, pe repede inainte sau “pe genunchi”?? Si a inceput spectacolul…. care nu a fost deloc pe repede inainte si nicidecum “pe genunchi”!! Ba chiar am fost cu totul impresionata de complexitatea show-ului, care nu a fost cu nimic mai prejos fata de un spectacol la un circ “cu pereti”.

Am fost surprinsa sa descopar ca numerele din arena pareau sa nu se mai termine. Eu credeam ca spectacolul va dura 1 ora, 1 ora si jumatate, ei au anuntat ca va dura 2 ore, ca in realitate dupa 2 ore spectacolul sa fie in toi, ajungand lejer la 2 ore si jumatate. Timp in care am urmarit: celebrele gag-uri cu clown, acrobatii in aer, dresuri de cai, dromadere, zebre si lame, spectacol cu lasere, jonglerii de mai multe feluri, impresionantul numar cu lei, leoaice in cazul de fata, si tigrii, etc.

Fetele s-au distrat maxim! Sara a savurat fiecare moment, iar bebe, la primul ei spectacol ever, s-a comportat foarte frumos. La inceput a stat la mine in brate si cand a debutat spectacolul pentru mine a fost un moment cu totul surprinzator: dintr-o data muzica, lumini, dresura de cai albi superbi pur sange arabi, Sara langa mine extaziata (caii au fost dintotdeauna marea ei pasiune), sotul in partea cealalta si cireasa mica de la mine din brate, cuminte si atenta la ce se intampla…o explozie de bucurie instantanee pentru mine si…total surprinzator, cum spuneam deja, lacrimi in ochi…Nu stiam ce-i cu mine si cu greu am reusit sa elimin lacrimile din ochi, chiar ma amuzam teribil pe seama mea: “ce oi avea? plang la circ??? la naiba, trebuia sa fie ceva mai fitza ca sa ma impresioneze pana la lacrimi, nu un circ…banal, sa-i zicem…” Si cu toate astea, o lacrima s-a scurs pe obrazul meu – bine ca era pe obrazul opus sotului meu, pentru ca ar fi fost culmea sa ma vada si sa-i explic de ce naiba plang la circ?? 🙂 – si daca tot am decis sa si scriu despre acest lucru, nu ma feresc sa spun ca era o lacrima de fericire, o lacrima asumata, da, la circ, asta e 🙂 Dar asa un moment frumos a fost!!! Cand vezi bucuria copiilor tai, te topesti instantaneu! Iar cand esti martor la prime experiente din viata lor, pur si simplu esti speachless!! Adori bucuria lor, adori descoperirea lor, adori ca esti acolo cu ei!! Poti sa fii si intr-o hazna, daca ei sunt acolo pentru prima data si le place, si tu esti acolo cu ei, sa fii partas, e magic! Continue reading

Top 10 ce sa faci cu copiii in timpul liber

Cu totii ne-am intrebat, macar o data, ce activitati sa mai facem cu copiii, unde sa mai mergem, ce sa mai vedem, ce sa mai incercam/experimentam, fie ca este vorba de week-end, vacanta sau dupa-amieze libere. Eu insami mi-am pus intrebarea asta de o mie de ori, pentru ca incercam ca timpul petrecut cu copiii sa fie de calitate, cat mai fun, atat pentru ei, cat si pentru noi si suntem mereu in cautare de noi provocari, noi experiente. Noile experinte ne revigoreaza, ne motiveaza, ne invata multe lucruri noi, ne ofera perspective noi, ne stimuleaza creierul catre cunoastere, se fac noi conexiuni intre notiuni si, mai ales, ne bucura sufletul si ne creeaza amintiri frumoase.

Asa ca m-am gandit sa intocmesc ad hoc un Top 10 chestii interesante de facut cu copiii, din experientele noastre recente, cu aplicare directa mai degraba pentru cei din Bucuresti, sau in vizita in Bucuresti. Here goes:-)

1. Ferma Animalelor

La Ferma mergem de cand era Sara micuta, deci asa la o prima strigare mergem de vreo 4 ani si jumatate si …inca nu s-a plictisit de ferma! Acum, ca vine si bebe tare din urma, recunosc, este o idee buna, desi apropos de fun si pentru parinti, eu deja sunt aproape pe pereti cand Sara sugereaza sa mergem la ferma, asa ca mai rarut, ca-i mai dragut.

Altfel, Ferma Animalelor este un loc super frumos, si spun asta cu sufletul deschis, vazandu-i cum au evoluat de acum niste ani, aparand noi cladiri in functiune si modernizandu-se mereu. Este locul perfect pentru copii sa descopere animalutele si sa interactioneze cu ele, sa le mangaie, pe cele pe care au voie sa puna manuta, sa le dea sa manance. Nicioadata nu plecam cu mana goala spre ferma, se cumpara instant 2 kg de morcovi, plus paharutele cu hrana luate direct de la ferma, de la intrare. La fel, la intrare, sunt nelipsite biletele la plimbarea cu poneiul, 2 ture de fiecare data, negresit si fara discutii.

De cum intram acolo, Sara, si bebe, mai nou, dau de mancare pe la toate animalutele. Dupa ce au alergat pe la toate custile, tarcurile etc, se plimba cu poneii, apoi se sare pe trambulina bine de tot, pana se transpira tot ce au pe ele, apoi se dau la tiroliana de N ori, se mai “cearta” cu gascanul de pe lac, se fac filmulete cu Bambi, caprioara din dotare, se testeaza calutii de jucarie de pe pajiste, se beau 2 sticle de apa, se trece podul catre insulita, se joaca la parculetul din incinta, se mananca ceva bun, apoi se coloreaza niste fise cu animalute si la plecare se cumpara lapte de vaca direct de la sursa sau legume cat mai sanatoase. Si apoi, dupa ceva timp, aceeasi actiune…pe repeat :-), cu mici variatiuni.

Desi pentru mine nu mai este atat de mult fun aici, cum a fost primele dati cand am descoperit locul, ma bucur ca fetelor le place, pentru ca este combinatia perfecta: animalute, aer liber, joaca si alergatura. Si chiar se ajunge foarte repede cu masina, avand in vedere ca este foarte aproape de Bucuresti.

2. Ferma Cocosu’ Rosu

Daca tot am inceput cu ferma, sa ramanem in acelasi subiect si sa continuam cu urmatoarea ferma de prin apropierea Bucurestiului, si anume Cocosu’ Rosu. O cu totul alta ferma, un cu totul si cu totul alt setting fata de Ferma Animalelor. Daca Ferma Animalelor este dedicata animalelor in procent de 95%, la Cocosu Rosu’ proportia majoritara este dedicata …mancarii.  Prima data, si singura data, pana acum, cand am fost aici, am fost, initial, dezamagiti, prin prisma copiilor, sa vedem ca de fapt locul este mai de graba un mare restaurant, care are si niste animalute pe ici pe colo…

Continue reading

Cu copiii la controale

Cand am plecat cu Sara din spital, normal ca m-am bucurat foarte tare, singura mea grija era ca bebe sa nu ia si ea ceva de la ramasitele Sarei de pneumonie. Le-am tinut separat cat am putut, au dormit in camere diferite, ba chiar pe Sara am pus-o sa poarte masca de protectie. Si imi doream sa functioneze acest sistem de protectie, bebe sa fie bine si Sara sa isi revina cat mai curand, si toata lumea fericita.

Noi am revenit acasa duminica, luni dimineata bebe s-a trezit nu cu putina tuse, ci direct coapta bine, tusea cu o harca de ma intrebam cand a avut timp sa excaladeze in halul asta, efectiv peste noapte. Imagine my joy and happiness!…Nimic nu ma face mai “fericita” decat sa fie fetele bolnave, si cand o fac si impreuna sunt terminata efectiv cu nervii, cu capul, cu toate! Dar m-am tinut tare pe pozitii si lui bebe am si inceput sa-i dau diverse, ce am considerat eu ca este mai bine si mai eficient in contextul dat, si anume Stodal, sirop homeopat pentru tuse si aerosoli dimineata si seara, cu combinatia celebra de Adrenalina, Dexametazona si ser fiziologic, dupa un gramaj avizat de doctorul ei la un caz anterior. Si mi s-a parut ca a functionat pentru ca starea lui bebe parea sub control, nu avansa, ceea ce era imbucurator, pana o si vedea doctorul.

Cand am iesit din spital, doctorul, dl dr Alexandru Ulmeanu, ne-a spus sa venim la control marti, sa se asigure ca starea Sarei evolueaza spre vindecare si ca totul este sub control, ceea ce am apreciat, ca, desi ma punea pe drumuri, era important sa stim ca Sara este bine. Doctorul ne-a chemat marti tot pe sectie, la pneumologie. Noi, din cauza de program prea ocupat tati, am ajuns miercuri la control, si nu cu un copil, cu Sara, ci cu doi, cu amandoua.

Am intrat pe sectie la pneumologie, asistenta ne-a spus initial sa asteptam acolo, ca apoi, in scurt timp, sa ne spuna ca mai bine mergem la Pediatrie si vine doctorul acolo sa ne vada si asistenta draguta: “Si i-am spus ca sunteti cu doi copii” – ok, bun, am eliminat elementul surpriza 🙂 Trecerea de la o sectie la alta a fost benefica pentru noi, unu la mana ca am iesit repede din mediul acela destul de incarcat de pe sectia de pneumologie, si doi, ca asteptarea doctorului am facut-o in mare parte in curte, adica la aer curat (cat se putea el de curat in curtea spitalului), deoarece aceea era singura cale dintre cele 2 sectii si vedeam cand vine doctorul.

Continue reading

De la bal fix la spital

Inca de la Iasi Sara ne-a bucurat cu o febra instalata subit, intr-o dupa-amiaza. Pana seara ii ardeau ochii, o luase cu frig si abia astepta sa doarma. Am zis ca poate de la oboseala, de la drumul lung etc. I-am dat repede Nurofen si pana dimineata a fost ca noua. Ne-am continuat activitatile de vacanta, toate bune si frumoase.

Cand am ajuns in Bucuresti iar febra. Seara avea un pic de febra, ii dadeam ceva, dimineata era bine. Si tot asa! A tot avut astfel de episoade niste zile, adica febra on again, off again, fara temperatura mare, fara alte simptome, fara nimic spectaculos, doar cat sa ne streseze si sa ne intrebam oare ce o fi? Dupa cateva zile a aparut si tusea in ecuatie. Si febra nu mai disparea, ba chiar se acutiza. Era clar ca trebuia sa o vada un doctor, in mod cert era o infectie ceva, plus ca febra aceasta de o saptamana deja, nu era normala.

Astfel ca intr-o seara tarziu, pe la 10:45, Sara si tati au plecat la doctor, la spital, la Grigore Alexandrescu. In jur de 12 noaptea tati m-a pus la curent: au ajuns, balamuc de lume la acea ora!, dar au intrat repede, in vreo 10 minute erau inauntru, Sara febra mare si in scurt timp era cu masca de oxigen pentru 1 ora deoarece saturatia oxigenului nu era in parametri optimi, ba chiar era in stare de insuficienta respiratorie!! Eu soc si groaza!! Cum sa stea 1 ora cu masca de oxigen?? Cum adica insuficienta respiratorie??? Copilul acasa era intr-o stare buna… Iar eu nu-mi reveneam din acest diagnostic foarte transant si dramatic: insuficienta respiratorie!! Adica daca o tineam acasa copilul nu putea respira cum trebuie?? Desi ea vizibil era foarte bine?! Adica ce se putea intampla?? Doamne Fereste sa te gandesti ca nu i se oxigena creierul cum trebuie! Pe principiul daca stai si analizezi o iei razna!

In fine, am trecut peste socul initial de 1 ora masca de oxigen si insuficienta respiratorie, ca sa urmeze socul al 2lea: copilul trebuie internat! Cand mi-a spus tati asta, eu din nou soc si groaza, de data asta X 10 amplificat!! Tati ma pusese in tema ca inca din discutia initiala cu doctorul, acesta mentionase si faza cu internatul, dar a zis ca mai intai sa stea copilul 1 h cu masca de oxigen si daca, dupa, parametri sunt ok poate pleca acasa linistita. Cum insa dupa ora cu pricina saturatia oxigenului era tot pe campii, firescul a fost sa o tina pe Sara acolo peste noapte. Cand am auzit verdictul am zis ca nu-i adevarat!! Cum sa ramana copilul internat peste noapte?? A plecat aproape just fine de acasa si trebuie internata in conditiile in care ne-am dus acolo si mai grav si cu febra 40 si dupa doza de soc de tratament nu a fost nevoie de nicio internare!??

Eu eram acasa cu bebe si toate aceste detalii ma chinuiau maxim: ca nu eram acolo, ca nu eram cu Sara, ca nu puteam sa o incurajez, sa o mangai etc etc. E drept ca tati a dus tot greul initial pentru ca Sara a facut destul de urat cand i-au pus branula pentru antibiotic, a facut la fel de urat si cand i-au dat niste pufuri de inhalat, nemaivorbind de cat de tare s-a speriat cand a auzit ca trebuie internata! Nu stiu daca stia exact ce inseamna aceasta notiune, dar a aflat-o in scurt timp…Sa-i spui unui copil destul de mic ca trebuie sa doarma in spital, asa dintr-o data, e destul de complicat…Cu atat mai mult cand toate astea se intamplau dupa ora 1 noaptea cand deja era chiauna de oboseala si de socul initial de masca, branula, doctori, spital.

Si uite asa, pe la ora 1.30 noaptea copilul meu minunat se indrepta catre sectia de pneumologie, catre salon…In salon alt moment foarte dificil: pe toata sectia erau doar doua saloane libere, unul cu un bebelus, si altul cu un baiat cu probleme foarte grave, care nu mergea, nu vorbea si foarte multe alte complicatii. Dat fiind ca si acasa Sara este satula de plansul lui bebe, si bebe inca este cuminte, dar ca orice bebe, mai si plange, tati s-a gandit ca cea mai buna solutie ar fi in salon cu baiatul cu probleme, pentru ca macar el era mare si nu se trezea noaptea sa planga, sa o trezeasca si pe Sara si sa fie si asta inca un motiv de stres. Ma gandeam numai cum o fi fost pentru sufletelul ei mic sa se duca asa in miez de noapte intr-un loc necunoscut sa doarma, intr-un spital… Eu, ca mama, ma gandeam apoi ca Sara era in fusta scurta, total nepotrivit pentru a dormi intr-un pat strain de spital. Daca am fi stiut din vreme ii puneam schimburi la ea, sau ii puneam colanti pe ea. Dar pentru ca avea febra am imbracat-o cat mai aerisit.

Continue reading

Cu copii sau fara copii la Therme

Zilele trecute am planuit cu prietenele mele sa mergem la Therme. Si aceasta pentru ca venise in tara buna mea prietena, ba chiar fina mea, Stefania, si glumeam cu o alta foarte buna prietena, Ana, cum ca Therme, pe langa celebrul Centru Vechi, a devenit punct de atractie unde te duci cu prietenii plecati si reveniti in scurte vizite, pe principiul “hai ca nu-i chiar atat de rau nici in Romania” 🙂 Si, fie vorba intre noi, bifasem deja Centru Vechi la prima revedere, asa ca acum era timpul pentru o distractie si mai fitza, si anume pentru Therme.

Ne-am dus intr-o luni, dupa-amiaza, de pe la 14.30, perfect pentru a te bucura de placerile locului, fara sa te calci in picioare cu prea multa lume. Este a 2-a oara cand mergem la Therme si de fiecare data am cautat expres sa evitam week-end-ul, cand este foarte aglomerat, si cand te poti trezi cu mesajul surpriza pe pagina lor de Facebook ca au atins capacitatea maxima, culmea, cand deja esti pe drum si/sau foarte aproape de Therme. Cam cum ar fi sa ajungi incantat la receptie la ei si sa ti sa spuna ca nu mai pot primi clienti?? Ca trebuie sa faci cale intoarsa?? Ingrozitor! Nici nu vreau sa ma gandesc, de aceea lunea a fost solutia perfecta. Ba chiar ii spuneam unei prietene, care ajunsese mai devreme, sa ne pastreze si noua 2 sezlonguri, uimita fiind apoi sa vad randuri intregi de sezlonguri libere, inauntru, deoarece foarte multa lume adoptase varianta de sezon, de sezlong in aer liber, afara, langa piscina exterioara.

Piscina exterioara din zona Galaxy, pentru ca numai acolo aveam acces, fiind impreuna cu fetita cea mare. Lucru care din start m-a deranjat si mi s-a parut total nepotrivit. Ba chiar intrebam casiera cum fac sa vin sa ma distrez cu ambii copii, unul mare, unul mic, ca na, asa s-au potrivit lucrurile, la vremea respectiva nu exista Therme si nu-mi trecuse prin cap ca daca vreau sa ma duc cu ambii copii trebuie sa-i fac pe amandoi unul dupa altul, sau eventual gemeni! Deci regulamentul acesta de ordine interioara mi se pare total neadecvat! Cum poti sa-mi oferi ca solutie, la intrebarea mea “existentiala” ca “sa vin cu copiii pe rand”?? Adica vino cu unul si pe celalalt lasa-l acasa!! Recunosc ca de data aceasta exact asta facusem: o lasasem pe cea mica acasa cu Buni si am plecat doar cu cea mare si asta pentru ca asa ne-am vorbit, am plecat noi, fetele, in gasca, si eram multe gagici cu multi copii – copiii mari.

Continue reading

Petrecere de copii la Club Palomino

In acest week-end am fost invitati la petrecerea de 6 ani a Alexandrei, petrecere care s-a tinut la clubul de echitatie Palomino, din zona Pipera.

Am intrat, am bajbait un pic, pentru ca nu ne dadeam seama incotro sa o luam sa ajungem la sarbatorita, dar apoi am gasit calea: “Prin grajd!” ne-a spus ferm un domn, participant si el la aceeasi petrecere si care mi-a oferit aceasta informatie esentiala fara sa apuc sa intreb ceva, punga mare de cadou tradandu-ma si explicandu-ma.

Am luat-o prin grajd, am admirat in graba exponatele superbe de cai, stanga, dreapta, am iesit pe o movilita si am coborat, pe langa lac spre locul de desfasurare al petrecerii. Am gasit repede parintii “in cauza” si apoi am prins-o pe sarbatorita, dintr-o multime de copii, cat sa-i uram si noi, sa o pupam si sa ii dam cadoul.

Nici nu am apucat sa ne dezmeticim bine ca am si fost invitati sa mergem cu Sara sa calareasca, daca vrea, evident. Nu a trebuit sa ii zicem de doua ori, deoarece caii sunt una dintre pasiunile ei – dovada multiplele figurine cu caluti, plusuri si alte jucarii related.

Astfel ca ne-am dus spre calarie. Am asteptat un pic, deoarece erau alti copii deja urcati, moment prielnic pentru a admira calutii si pentru ca Sara sa isi exprime preferintele: “Eu vreau sa calaresc pe cel blond, cu parul in ochi, ca pare a fi fata!”; “Ba nu, de fapt, vreau sa calaresc pe cel negru, ca e cel mai mare – uita-te la el, ce maareee este!!”

Continue reading