Miss Cristina pentru o zi

Saptamana trecuta am fost educatoare pentru o zi, am fost Miss Cristina pentru Aylin si colegii ei. Am participat la programul “parintele educator”, si a fost o experienta foarte frumoasa. Initial, desi ideea mi s-a parut foarte inspirata si inspiranta inca de la bun inceput, cand a fost propusa de miss la sedinta cu parintii, am fost un pic circumspecta apropos de zona de comfort. Cati parinti sunt dispusi sa isi lase jobul si programul pentru cateva ore pentru a veni in fata a muuulti copii, fata de cati au ei acasa, banuiesc unul, doi, trei, cel mult!? Inclusiv eu mi-am pus serios intrebarea daca m-as descurca cu peste 15 copii? Daca fac fata provocarii?? Dar pentru comoara mea cea mica am spus ca nicio incercare nu poate sa imi stea in cale, imaginandu-mi bucuria ei de a ma vedea pe mine intrand in clasa in rolul de miss!! Si a fost o experienta minunata, pe care as repetat-o oricand!! (mai ales ca da, am facut fata provocarii, ba chiar m-am descurcat foarte bine)

Evident ca dupa ce am acceptat provocarea, m-am intrebat ce sa fac, ce sa lucrez cu copiii?? Aveam la dispozitie cam 1 ora, timp in care puteam sa ne jucam, sa citim, sa facem o activitate, orice ne trecea frumos prin minte. Eu m-am gandit, m-am razgandit, ba chiar am cerut inspiratie de la prietenele mele care lucreaza in domeniu, cu copiii, si in cele din urma am decis: trebuie sa fie ceva de sezon! Deci ceva de toamna…deci ceva cu frunze…dar musai trebuie sa fie ceva distractiv!! Sa fie ceva catchy, cu care sa ii captez pe copii! Si cu ce credeti ca le-am captat atentia?? Cu …suportul de hartie igienica!! Pe care l-am transformat intr-un frumos copac de toamna, cu ajutorul frunzelor aduse de mine.

Recunosc ca inainte imi facusem temele. Nu ma puteam duce oricum la copiii mei minunati, asa ca acasa am testat ideea mea. Am vrut sa vad cum se lucreaza, cum se lipesc toate, cat de bine stau sau nu. Miss Andra m-a ajutat enorm cand mi-a propus sa lipeasca ea suportul de hartie igienica direct cu pistolul de lipit, o idee absolut geniala, deoarece ne-a salvat mult timp si rabdare, daca am fi mers pe varianta clasica, de lipit cu lipiciul. Asa ca am avut mai mult timp sa ne jucam cu frunzele si sa fim creativi! Copiii au fost foarte incantati si au participat cu drag la activitate. Ba chiar au fost foarte creativi, deoarece multe dintre modelele lor de copacei sunt cu mult mai frumoase decat ce am realizat eu initial, de proba.

Am fost surprinsa sa vad niste copii foarte cuminti, care au lucrat foarte frumos si foarte implicati in task. Erau foarte dulci cand ma strigau “Miss Cristina!”, iar eu treceam pe la fiecare sa-i mai ajut cu capacul de la lipici sau cu afurisitul lipici care se consuma prea repede si trebuia sa mai invart sa iasa un strat proaspat. Aylin nu s-a lasat mai prejos si de multe ori ma striga “Miss Cristina!”, cred ca ii placea noul meu rol! Au fost absolut deliciosi cu totii, mai ales cand o fetita imi impartasea mici secrete de acasa, ca avea televizor nou si mare! 🙂 Momentul de gratie, pe care tot aceeasi fetita mi l-a dat, a fost cand mi-a spus scurt si la obiect: “Miss Cristina, te iubesc!” M-a surprins si m-a impresionat, mai ales ca este o fetita pe care noi o cunoastem foarte bine (pe cativa dintre ei ii cunosc foarte bine, ne-am vazut si la petrecerile lui Aylin, pe altii nu atat de bine, mai ales ca anul acesta au venit si cativa copii noi), este o fetita sensibila, care plange foarte mult dupa mamica ei cand pleaca dimineata. Si, recunosc, declaratia ei gingasa mi-a mers la corazon si cred ca a fost ca o validare ca m-am descurcat bine in rolul de educator.

Recunosc ca am avut emotii. Cand m-am prezentat copiilor, parca eram in fata unui juriu foarte sever de la un concurs reputat. Dar cand am pomenit de hartia igienica totul a devenit atat de natural si de frumos!! Ba chiar copiii au tinut mortis sa mi se prezinte fiecare, pe rand, si au fost foarte scumpi si adorabili.

La sfarsitul task-ului toti copiii au plecat la baie sa se spele pe maini de atata lipici si acuarele, moment propice pentru ca eu sa ma strecor repede afara, fara a crea mari tensiuni cu Aylin, unde plec, de ce nu mai stau. Am plecat incantata, incarcata cu energie cat pentru o saptamana, fericita ca am acceptat propunerea si provocarea, bucuroasa pentru fetita mea care a vazut-o pe mamica ei in acest rol, luand cu mine si cateva impresii la cald, toate foarte pozitive, de la doamnele care au venit sa ne ajute sa curatam locul actiunii.

O activitate pentru suflet, pentru armonie, pentru increderea copilului, inca o caramida la sudarea relatiei mama – fiica. De facut oricand! Daca aveti ocazia, nu ocoliti! Recomand cu mare drag, atat pentru mamici, cat si pentru tatici! Si nu veti regreta, nicio secunda!

Advertisements

Da inseamna Nu!

Epopeea cu cartea continua! Acum cateva saptamani am fost foarte bucuroasa cand, parca din neant, a venit un e-mail care raspundea absolut tuturor cerintelor mele, un e-mail care spunea “Da!”

Un e-mail care spunea ca este interesat sa publice cartea mea in cele mai bune conditii, ca vor face contract cu unul dintre cei mai buni ilustratori de pe piata, ca imi sugereaza introducerea unei mici parti in carte, dar care nu necesita nicio schimbare de continut din partea mea si ca editura are distributie directa atat in librarii, cat si in scoli – apropos de aceasta directie catre care mi-ar placea sa merg.

Totul suna absolut minunat! Nu imi venea sa cred ca, in sfarsit, aparuse acel cineva care sa zica “Da!” Si in aceste conditii foarte bune! Domnul mi-a propus o intalnire, intalnire care s-a amanat de 2 ori – 1 data nu am putut eu, 1 data a incurcat domnul borcanele / zilele, dar simteam ca nimic nu va sta in calea unei colaborari spectaculoase, odata ce ne vom vedea!

Continue reading

Aniversarea 50 ani Kinder, a … bad surprise!

Ieri dupa-amiaza am trecut pe la evenimentul organizat cu ocazia aniversarii a 50 de ani de existenta Kinder. Trecusem cu o zi inainte prin zona – si vazusem cortul, vazusem evenimentul promovat si pe net, asa ca am zis sa mergem si noi duminica. Si mare greseala am facut!!

Am ajuns acolo, aglomerat de la bun inceput, lucru dupa care pur si simplu ma dau maxim in vant!! Insa acest aspect este de la sine inteles la astfel de evenimente, free si pentru copii, asa ca am intrat cu drag in imbulzeala, abia asteptand sa descoperim surprizele oferite de Kinder cu ocazia acestei mari aniversari. Surprize care nu au contenit sa ne loveasca la tot pasul, una mai neplacuta decat alta.

Primul lucru pe care l-am vazut, inca inainte de a intra la fastuosul eveniment: baloanele. Am zis hai sa mergem sa luam baloane! Sa luam baloane?? Dar ce, suntem la piata?? Sa luam dupa bunul plac? Evident ca trebuia sa stam la o coada pentru a lua un amarat de balon – de asemenea, nimic (prea) gresit, in acest context. Dar, surpriza, baloanele nu mai existau! Pai cum sa nu mai ai baloane cu brandul tau, la evenimentul tau, la ziua ta, duminica la ora 3?? Cand evenimentul tau incepuse de 1 ora?? Eu eram ferm convinsa ca evenimentul fusese si sambata, si incercam cumva sa le gasesc o scuza, ca si-au consumat aproape toate baloanele cu o zi inainte, dar nu, practic ne dusesem in miezul problemei, fix la o ora dupa deschidere.

Continue reading

Arts & crafts – un altfel de copac de toamna

Pentru cei care cauta idei noi de arts & crafts pentru copiii lor, iata o idee nastrusnica, ceva care cu siguranta ii va capta pe cei mici prin ineditul propunerii: un copac de toamna realizat cu ajutorul unui…suport de hartie igienica!

Mai intai trebuie sa te asiguri ca nu arunci la gunoi 1 – 2 suporturi de hartie igienica – acesta va fi trunchiul copacului.

Apoi, pentru coroana copacului, va trebui sa faci o vizita in parc pentru a aduna frunze. Alege modele, marimi si mai ales culori variate. Un touch aparte pot fi elemente specifice toamnei: castane in coaja cu codita, manuchiuri de frunze mici ca niste ace, orice iti atrage atentia si crezi ca va completa copacul vostru de minune. Creativitatea este cuvantul cheie in acest task, asa ca in arta frumosului only sky is the limit!

Continue reading

In love with my kids!

Fetele mele sunt cele mai de pret comori ale mele! Iar ele o stiu prea bine, pentru ca le marturisesc dragostea mea continuu, de cateva ori pe zi, si parca tot nu este suficient!

Cele doua comori ale mele sunt Sara, 9 ani, in curand si Aylin, 4 ani, de curand impliniti. Amandoua sunt niste fenomene, atat de asemanatoare, dar atat de diferite. Tati mereu spune cat de mult seamana fizic la nas, ochi, sprancene si gurita, iar nu pot sa fiu decat complet de acord si absolut fascinata de aceasta asemanare, mai ales cand dorm una langa alta.

Altfel, din punct de vedere al comportamentului, sunt doua firi total diferite. Sara a fost – si este – un copil foarte cuminte si mult mai docil, pe cand Aylin este atat de incapatanata, incat uneori reuseste sa ma scoata din minti in doar 2 secunde. Dar le iubesc pe amandoua neconditionat si sunt mandra si onorata ca ne-au ales pe noi drept parinti, ba chiar le-am multumit de nenumarate ori pentru acest lucru, atat tati, cat si eu.

Amandoua sunt atat de frumoase, incat nu ma satur sa le pupacesc in continuu!! Cea mare se mai eschiveaza cateodata, si cea mica ar vrea, dar eu ma incapatanez sa o agasez cu o avalansa de pupaturi. Amandoua sunt frumoase si la capitolul caracter, chiar daca vorbim de ceva “in lucru” si este o poezie sa le vezi cum se desfasoara amandoua!

Continue reading

Toaletele din Parklake

Stiu ca titlul este de mare angajament, insa nu cred sa existe in tot Bucurestiul toalete mai fitoase ca in Parklake! In ditamai mall-ul, nu exista doua toalete la fel, fiecare dintre acestea avand un concept si un design – da, vorbim de design la toalete! – propriu: upside down – totul este cu susul in jos, pe tavan gasesti pantofi, genti etc; red carpet – in drum spre toaleta ai flash-uri de la paparazzii care vor sa te fotografieze, country side – cu cosuri de nuiele pe post de aplice de iluminat etc etc. Nemaivorbind de faptul ca exista zone, camere dedicate pentru bebelusi, pentru schimbat scutece, camera cu fotolii pentru alaptat si toalete mici, cu chiuvete mici pentru copiii mai micuti.

Poate va intrebati de ce scriu aceste randuri, de ce scriu tocmai despre niste…toalete?? Pentru ca atata grija si preocupare pentru aceasta zona nu am gasit in nicio tara straina in care am fost – si au fost “cateva”! Ba chiar glumeam cu o prietena ca daca as fi vazut toaletele acestea intr-o tara straina i-as fi povestit jumatate de ora numai despre toalete, si nu despre ce am vazut, facut pe acolo. Tocmai de aceea, cand sunt lucruri bune, spre foarte bune chiar aici, la noi, in Romania, e bine sa zicem ceva si in acest sens. Ca sa ne plangem de Romania este deja ceva mult prea banal.

Asa ca jos palaria pentru toaletele din Parklake! 🙂 De fapt pentru intregul Parklake! Este de departe cel mai frumos mall din toate cate exista in Bucuresti. Le bate de departe si pe cele mai bine cotate din zona de nord. Si sa nu credeti ca acesta este un advertorial! Este pur si simplu opinia mea, care atunci cand critic, critic, si atunci cand laud, laud!

Continue reading

Eu sunt donator de sange! TU esti?

Azi e ziua mea! Fac inca o data majoratul, dar cu 20 de ani de experienta de data aceasta! 🙂 Si tocmai pentru ca am mai acumulat niste experienta de viata, acest post nu este despre ce cadouri am primit eu, despre ce poti sa faci tu pentru mine, ci despre ce pot sa fac eu pentru restul lumii. Ce anume? Simplu: sa donez sange!

De ce e simplu: pentru ca sanatatea imi permite sa donez si pentru ca am pus aceasta activitate pe lista de prioritati. Este modul meu de a contribui. De a contribui civic, uman, social. Donatul este pe lista mea anuala “Must do”. And i must do it de 4 ori pe an. De atatea ori poate o femeie sa doneze sange – barbatii pot dona de 5 ori pe an. Intre donari trebuie sa existe 2-3 luni de pauza, pentru ca sangele sa aibe din nou cea mai buna calitate posibila si pentru ca tie, donatorului, corpului tau, sa-i ramana suficiente resurse pentru a-si continua activitatile la capacitate maxima.

Donez din 2015 si recunosc ca de fiecare data ma trec fiorii cand ma gandesc la cate persoane au nevoie de punguta mea de sange, de 450 ml, care, de regula, este deja atribuita inca de la receptie, inainte ca eu sa apuc fizic sa donez, atata nevoie este de sange!! Pentru ca da, oricat de mult a avansat tehnologia, sangele nu poate fi reprodus prin alte mijloace chimice/tehnice etc. Sangele nu poate veni decat de la noi, oamenii. Si atunci te intrebi cum de exista atata nevoie de sange?? Cum de nu vin mai multi oameni sa doneze?? Poate nu stiu despre acest lucru? Poate nu au timp? Poate, pur si simplu, nu ii intereseaza?…Orice este posibil si nu poti judeca pe nimeni! Cu totii suntem prinsi in activitatile noastre zilnice, cu totii suntem pe fuga si cu ochii pe ceas, insa de multe ori este bine sa ramanem umani…

Continue reading