Testimonial Cristina Donovici

Pana va fi salata gata, pardon, am vrut sa spun pana va fi gata cartea a doua, “Salata magica de fructe”, nu ma pot abtine si va voi dezvalui testimonialele ce apar pe coperta de final a cartii. Si pentru a nu fi cu suparare, le voi enumera in ordinea numerelor de pe tricou.

Prima doamna care a raspuns “Prezent!” la solicitarea mea pentru un testimonial a fost Cristina Donovici, la randul sau autoare de povesti pentru copii. Cristina nu numai ca este un autor de succes, cu multe carti publicate si adorate de copii, dar este si un OM minunat, cald si de pus pe rana!

Si cum am fost onorati sa o avem pe Cristina invitata la prima noastra lansare, la prima carte din colectia Codul Copiilor de Succes, echipa de creatie s-a folosit de pozele din palmares pentru a transpune testimonialul ei intr-un scurt filmulet. Speram sa va placa!

Si pentru ca video-ul se deruleaza cu rapiditate, las aici, pentru posteritate si scriptul testimonialului:  “«Salata magică de fructe» este povestea ideală pentru o zi ploioasă sau friguroasă! Atenție, e contagioasă! După lectură, vă garantăm o oră – două de distracție savuroasă, împreună cu copiii, urmând întocmai instrucțiunile din carte! Vă invităm la o porție sănătoasă de poveste! Poftă bună!” – Cristina Donovici, Autor cărți pentru copii, seria “Poveștile Cristinei”.

Cristina, iti multumesc foarte mult! 

Salata magica de fructe

Creata de mine! Cine ar fi crezut??  Eu nu, cu siguranta!

Acum cateva luni, la scoala, la un workshop cu copiii pe tema cartilor: care sunt pasii sa publici o carte, un baiat istet din clasa a III-a, m-a intrebat cu o sinceritate debordanta, scurt si la obiect: Ce imi doream sa fiu cand eram mica?

Si nicidecum nu i-am raspuns “scriitoare”! Nu am visat o viata intreaga sa devin scriitoare, ci pur si simplu s-a intamplat! De fapt, nu pur si simplu, ci ca urmare a minunilor din viata mea: Sara si Aylin! Ele au dat nastere povestilor pe care le-am scris, ele au fost catalizatorul si inspiratia mea. Fara ele in viata mea, nu ma/ne pregateam acum de a doua lansare de carte din viata mea de autoare!   

Care lansare va fi in mai putin de 2 saptamani, si anume pe 12 Octombrie, in Parklake Shopping Center, ora 17, main square, unde abia astept sa ma intalnesc cu micii mei cititori si sa rasfoim impreuna cartea!

In incheiere vreau sa va fac o mica prezentare a cartii, teaser-ul povestii:

Layout 1

Sary și surioara ei, Aly “Dă-i și ei”, se plictiseau acasă într-o zi călduroasă de vară, așa că s-au gândit să își cheme prietenii în vizită.

Copiii s-au jucat o mulțime de jocuri, au mâncat și apoi și-au dorit ceva dulce la desert. Au început să enumere toate dulciurile posibile și imposibile de pe Pământ, până când a apărut Gammy, bunica grupului și le-a sugerat o … salată de fructe!

Ce crezi, copiii au fost de acord cu varianta propusă de Gammy sau au făcut nazuri?

Te invit să descoperi împreună cu Sary și Aly “Dă-i și ei” cum au ajuns copiii să facă o salată de fructe. Și nu orice salată de fructe, ci o salată MAGICĂ de fructe!

O poveste savuroasă, veselă și amuzantă despre puterea exemplului și alegeri înțelepte, o poveste magică despre încredere și stimă de sine!

Lansarea cartii numarul 2 din colectia Codul Copiilor de Succes

Cu surle si trambite, autoarea Cristina Niculescu – subsemnata – si Editura Prestige  anuntam cu mare drag lansarea cartii numarul 2 din colectia de 10 titluri, “Codul Copiilor de Succes”!

“Salata magica de fructe” va asteapta sa o degustati pe data de 12 Octombrie, ora 17, in ParkLake Shopping Center.

Evident ca vom pregati un eveniment frumos, interesant, atractiv si colorat, atat pentru parinti, dar mai ales pentru copii!  Cei care au fost prezenti la prima lansare stiu exact despre ce vorbim, asa ca acum nu vrem decat sa ducem lucrurile la nivelul urmator! 

Daruiesc ziua mea copiilor care vor sa mearga la scoala

In mai putin de o saptamana va fi ziua mea. In ultimii ani ziua mea a trecut pe locul 2, 3, 4 ca importanta, accentul pe serbat si petrecut mutandu-se, cu precadere, catre ziua printesei mici, care este cu cateva zile inaintea mea.

Anul acesta am realizat ca se apropie ziua mea in doua momente: 1. cand m-a sunat mama sa ma intrebe ce planuri am de ziua mea si 2. cand Eliza Nitescu m-a “deranjat” cu o intrebare si un proiect absolut minunat, legat tot de copii. Si daca, exact asa cum spuneam mai sus, copiii au intotdeauna intaietate raportat la ziua mea, va anunt cu drag ca sunt onorata sa donez ziua mea de nastere pentru a contribui la o cauza cu adevarat nobila, pentru a sustine niste copii minunati! Mai jos va las detaliile. Daca rezonati cu aceasta solicitare, voi fi extrem de fericita! Orice donatie va fi apreciata si va contribui enorm! So, Happy Birthady to me! 😜

Pentru o societate sănătoasă, accesul la educație este vital, în special în rândul copiilor, motiv pentru care am decis să îmi dăruiesc ziua de naștere asociației TOTUL ESTE POSIBIL care are grijă ca elevii care învață bine, dar provin din familii cu dificultăți materiale, să înceapă noul an în bune condiții.

Până la sfârșitul lunii septembrie pregătim 100 de copii pentru începutul școlii, iar contribuțiile pot fi oferite aici:
http://bit.ly/ZiuaMea_CristinaNiculescu

Îti mulțumesc de pe acum că te vei alătura!

Castigatorii cartii mele la Itsy Bitsy

Ieri m-am delectat cu inregistrarile audio de la Itsy Bitsy cu copiii care au castigat cate o carte cadou de la yours trully 😜 si Editura Prestige.

Au fost 5 castigatori cu varste parca special alese, si anume: 5 ani, 6 ani, 7 ani, 8 ani si… da, v-ati prins deja, 9 ani. Au fost 4 fetite si 1 baiat. 2 copii din Bucuresti si 3 din tara. Am savurat fiecare dialog si am descoperit niste copii absolut fantastici, cu niste hobby-uri si pasiuni de la interesante, foarte interesante la naucitor de interesante!

Imaginati-va numai ca baiatul era fascinat de… furnici! Si desena Pamantul furnicilor sau mai simplu zis “Lumea furnicilor de zi cu zi” – nu cred cartea mea sa fi ajuns la un cititor mai potrivit, care clar are “un hobby cu totul si cu totul special!”

Urmatoarea fetita m-a cucerit ca ii place foarte tare sa citeasca. Si ca in pauza la scoala ii place sa citeasca. Ei, bine, as putea spune ca este descrierea succinta a unuia dintre personajele cartii, Patrick, care si el, ca si domnisoara noastra, este pasionat de carti si de citit.

La urmatoarele fetite am descoperit pasiuni ce necesita ani multi de antrenamente: inot si balet, dar si o pasiune ce pune accent pe spiritul antreprenorial: pasionata de desene, dar si de constructiile lego, domnisoara ar vrea sa isi vanda desenele.

Dupa ce am ascultat inca o data mesajele audio, printre picatele, printre treaba de adulti de la birou, “m-am si jucat” si am manufacturat aceste bijuterii! 😉 M-am ocupat personal sa trimit castigatorilor de la Itsy Bitsy cartea mea, cu autograf si o felicitare. Desi treaba s-a dovedit mai migaloasa decat as fi crezut, am facut-o cu mare drag! Am incercat sa personalizez mesajul pentru fiecare copil in parte, sa fie cat mai pe sufletul lui. Am ales ca timing de concurs prima saptamana de scoala, tocmai ca sa le mai “indulcesc” inceputul de an scolar cu un cadou si cu o frumoasa carte de povesti pentru copii. Sper sa le placa, sper sa fie o bucurie pentru ei, ca pentru mine a fost una MARE de tot! ❤️

70337958_2971331532882377_8464907174890438656_n

 

Invatatoarea mea din clasa I

Azi dimineata am citit scurta opera “Domnu Trandafir” de Mihail Sadoveanu, pentru a vedea care este firul epic si pentru a urmari daca Sara se descurca bine la fisa de lectura pe care o are de pregatit ca tema de vacanta pentru scoala.

Domnul Trandafir este un invatator de scoala primara, iar lectura mi-a placut foarte mult, mie, ca adult, desi pentru copii cred ca este un pic greoaie, dat fiind limbajul asemanator lui Creanga, cu multe arhaisme, si ca stil, cu descrieri destul de ample, adica mult text, mult de citit pentru copii si mult de asimilat si compilat. Mie, cu ochii de adult, lectura mi s-a parut chiar induiosatoare, dat fiind ca autorul spune ca profesorul lor ii invata si ii trata (iubea) pe toti ca si cum ar fi fost copiii lui si m-am gandit “Ce frumos!”. Acelasi caz fericit il experimenteaza si Sara, avand noroc de o doamna invatatoare foarte buna, care ii iubeste ca si cum ar fi copiii ei, proprii si personali.

Lectura aceasta m-a facut sa ma gandesc la doamna mea invatatoare din clasele mici, la “tovarasa…”. Si, din pacate, cam nicio amintire nu este frumoasa… Tovarasa mea era tanara si cred ca destul de frumoasa, cat ai crede ca sunt suficiente argumente pentru a spune ca urma sa fie si o doamna invatatoare buna si blajina. Dar nu, nici gand! Cel putin nu in cazul meu! De ce? Pentru ca nu ma placea! De fapt, nu doar ca nu ma placea, pur si simplu nu ma suferea!! Nu mi-a spus nimeni vreodata aceste cuvinte, dar eu, copilul de 7 ani, am simtit aceste lucruri pana in maduva oaselor!! Si stititi cum e sa simta un copil ca cineva nu-l sufera?? Fara sa fi gresit cu ceva?? Ei bine, cu siguranta nu uiti acel sentiment, dovada ca acum, 30 si un pic de ani mai tarziu, tin minte toate astea ca si cum s-ar fi intamplat ieri! De fapt, nu a durat mult si am inteles de unde ii venea nesufereala ei catre mine, si anume de la faptul ca ai mei nu cotizau la ea cadouri. Nu ma intelegeti gresit, intotdeauna marcam momentele importante: Martisor, inceput de an scolar etc, dar discret si fara opulenta nebuna de “pick me as your favourite”! Deoarece tovarasa avea o multime de favoriti, dar nu si eu. Si, tot pentru “a ne intelege”, nu am fost niciodata vreun copil problema, ba din contra, eram cuminte si invatam bine si foarte bine, fiind printre premiantii clasei.

Dar in clasa I nu am luat premiul I. Desi ma intrebam unde gresisem, deoarece stiam ca invatasem la fel de bine ca cei care luasera premiul I. Atunci am inteles exact cum functiona mecanismul clasei si mai ales mecanismul tovarasei… A fost un moment trist pentru mine, dar am trecut rapid peste.

Continue reading

La cules de mure langa Bucuresti

Acum cateva zile am fost la cules de mure. O avanpremiera pentru toata familia! Vazusem undeva pe Facebook o postare cu murele si mi-au atras atentia: 1. activitatea in sine si 2. locatia – faptul ca e foarte aproape de Bucuresti, si anume in Afumati, Jud Ilfov, adica la o aruncatura de bat de Bucuresti, cu masina evident, ca altfel nu prea ai cum sa ajungi acolo, dat fiind ca trebuie sa ajungi efectiv in… camp!

67547233_215036562768143_289625248385466368_n

Anuntul il vazusem de anul trecut, am zis ca-i de facut, insa, abia acum am reusit sa punem in aplicare. Ca timp nu va ia deloc foarte mult, insa trebuie s-o puneti ferm pe lista, altfel se pierde printre miile de chestii “de facut”. Ca timp efectiv inseamna undeva intre 1,5 h – 2,5 h, tinand cont mai ales de unde va deplasati si pe ce ruta (noi am luat-o pe Centura, unde a fost ambuteiaj, astfel ca am stat mai mult in trafic decat la cules de mure, dar asta e), pentru ca la cules de mure nu cred sa fi stat mai mult de 30 – 45 min: 1 pentru ca ne facusem treaba, adunasem murele cu pricina si 2. tantarii!!!!!, care sunt cam salbatici. In plus, chiar sunteti in camp si in afara sa admirati plantatia, chiar nu aveti ce sa faceti acolo altceva.

Dar experienta in sine foarte frumoasa, ne-a placut mult, atat copiilor, cat si noua, adultilor, care recunoastem, pana acum nu am mai fost vreodata intr-o astfel de plantatie de mure. Ca sa fiu sincera pana la capat, nici nu stiam ca exista astfel de plantatii, credeam ca murele se culeg de pe munte, cum am facut si eu de atatea ori, copil fiind in drumetii cu parintii. Pot sa zic ca am o scuza, dat fiind ca sunt born & raised in Bucharest, de altfel cu totii, astfel ca este cu atat mai important, mai ales pentru copii sa le oferim astfel de experiente si implicit cunostinte!

Continue reading