Povesti in aer liber

Ieri m-am bucurat sa ma aflu in mijlocul unor copii minunati, la grupa mijlocie, la Gradinita Smart Steps. La invitatia doamnei directoare si a doamnei educatoare de la grupa am avut o frumoasa sesiune de lectura a povestii mele, “Un hobby cu totul si cu totul special!”. Lectura s-a petrecut in curtea gradinitei, la umbra, iar la final, fix ca in povestile de vara, cu totii ne-am hidratat cu niste portii generoase de limonada facuta in house, chiar de doamnele minunate de la bucatarie.

autor cristina niculescu 21

A fost o reala placere sa fiu in compania copiilor! Copiii au fost foarte atenti pe parcursul intregii povesti. Cititul meu a fost destul de alert, dar nu deranjant sau exagerat, tocmai pentru a-i tine pe copii in priza si pentru a nu lungi excesiv timpul de lectura. Cred ca lectura efectiva a povestii nu a depasit 25 minute, dar la fix cat copiii sa nu se plictiseasca. Pe parcursul povestii am avut grija sa le arat si sa le si explic ilustratiile si erau simpatici cand spuneau “Nu vad!” si asta pentru ca inca nu reusisem, intr-o fractiune de secunda, sa arat pagina catre toti copiii πŸ™‚ Dupa ce am terminat lectura efectiva a povestii a venit bine meritata pauza de limonada. Copiii s-au mai relaxat, au venit aproape de mine sa vada mai bine cartea si sa imi spuna mici dragalasenii. Continue reading

Advertisements

“Friends” la 20 de ani dupa lansare

Sunt un mare fan Friends! M-as putea uita la ei cu orele si nu m-as plictisi! Sau mai bine zis ca ma uit la ei de atata timp si am vazut episoadele de atatea ori si in continuare rad maxim la unele faze. In continuare sunt la fel de fresh, la fel de funny si la fel de actuali. 20 de ani, cel putin, mai tarziu!!

Cand am jumatate de ora libera si vreau distractie instantanee imi pun Friends pe dvd. Glumeam cu prietena mea cea mai buna, care si ea este fan Friends – nu degeaba suntem BFFs – ca din atatea seriale noi si netflix-uri, noi am ramas tot cu Friends… Aveam impresia ca suntem ca niste dinozauri, dar apoi mi-a trecut cand am aflat ca si nepoatei mele mari si cool a inceput si ei sa-i placa si sa se uite la Friends – bine, asta cam tot in categoria de dinozauri ma incadreaza, dar anyway… Cert e ca ma uitam intr-o seara la un episod in care ei sarbatoreau New Year’s Eve si era vorba despre anul… 1999… Am avut asa un moment de what??…. la modul uite, cum 20 de ani mai tarziu eu tot la asta ma uit… Eu si toata lumea, de altfel, ca serialul este in continuare in heavy rotation pe multe canale, atat la noi in tara, cat si afara.

Ceea ce mi s-a parut absolut socant a fost sa vad recent ca in Londra mania Friends este in full progress, ca si cum serialul acum ar rula pentru prima oara pe tv!! Sa gasesti in mari lanturi de magazine produse personalizate cu Friends mi s-a parut iar la capitolul wow, realizand de fapt ce produs puternic este acest serial. Este drept ca este timeless, temele abordate vor fi mereu actuale, poantele au acelasi farmec si 20 de ani mai tarziu, din pacate (pentru ei) doar actorii sunt mai tineri cu 20 de ani. Este drept ca acum privesc serialul si cu alti ochi, nu doar de consumer, ci si un pic de producer. Privesc cu alti ochi replicile lor si gasesc multa inspiratie in ce se intampla acolo. Concluzia este ca mi-ar placea sa transpun in seria de carti pe care am creat-o si in cartile ce vor urma putin din forta acestui produs Friends, sa imprumut un pic din timelessness-ul lor in tot ceea ce fac si sa creez produse cel putin la fel de puternice! Wish me luck! πŸ™‚

Analize la stat cu zambete si acadele

Zilele trecute am fost cu fetele la doctor si am plecat de acolo placut impresionata, cu atat mai mult ca povestea de fata are loc intr-un spital de stat din Bucuresti, si anume Spitalul Colentina.

La dermatologie aveam treaba, culmea cu ambele printese (daca pot spune asa, macar am impuscat doi iepuri dintr-un foc): Sara o iritatie urata pe maini, Aylin niste cojite ca de bebe pe scalp. Medicul nostru de familie de peste 10 ani si pediatra fetelor de-o viata πŸ™‚ ne-a recomandat sa mergem la laboratorul de la Colentina pentru ca sunt foarte competenti si ne dau analizele pe loc. Zis si facut!

Prima data am zis sa sun la spital sa intreb cum putem proceda mai exact. Am gasit un numar de contact unde la inceput nu a raspuns nimeni. Nici nu ma asteptam, sincer!! Sa fim seriosi, sa suni la un spital de stat si sa si raspunda cineva?? Sa ai cu cine sa discuti, sa afli niste informatii?? Am crezut ca este o utopie, dar am zis sa sun si la urmatorul numar de contact de pe site. Si, culmea, de data aceasta mi-a raspuns cineva! Am spus ce vreau si mi s-a facut transferul la dermatologie. Un pic iarasi wow… Acolo am vorbit cu cineva foarte amabil, foarte rabdator, mi-a luat datele fetelor: nume, varsta, mi-au comunicat ca imi trebuie trimitere de la medicul de familie si mi s-a spus ca va trebui sa verifice cu dna profesor programul si ca vor reveni ei cu un telefon! Am crezut ca nu aud bine!! Sa ma sune ei pe mine inapoi?? Pe bune?? Pentru ca parea desprins dintr-un alt film am indraznit sa intreb cam care ar fi timpul de asteptare, vorbim de cateva saptamani, vorbim de la o luna in sus, nu de alta, dar sa stiu exact la ce sa ma astept, in paranteza fiind spus sa stiu daca nu cumva ma indrept tot spre o policlinica privata daca sunt pusa sa astept cine stie cat. Mi s-a comunicat sa nu stie sa imi spuna exact, dar ca nu crede sa dureze luni, ci cateva saptamani.

Dupa cateva zile de la “patanie” sotul meu, tot in desbilief, ma intreaba ce facem, asteptam in van un telefon, raspunzandu-i ca o sa mai sun eu a doua zi. Nu a fost nevoie, deoarece chiar in acea dimineata, la prima ora as putea spune, m-a sunat cineva de la spital!! sa imi comunice ziua programarii. Deoarece prima zi oferita era un pic in mijlocul zilei si ne complica programul maxim cu scoala, gradi, joburi, am rugat-o pe doamna daca putem avea si o alta optiune, un pic mai de dimineata. Si in 2 minute am aranjat pentru o alta zi, cu vreo 3 zile dupa data propusa initial pentru ora 9.

Continue reading

Sus in Arcul de Triumf

Astazi, total intamplator, am aflat ca se poate vizita Arcul de Triumf! Asa ca fiind in zona, am zis sa vedem daca este adevarat. Si da, as putea spune chiar total surprinzator, ca Arcul de Triumf se poate vizita si chiar gratis – cred ca este urmarea postului anterior, cu muzeele gratis din Londra. Cred ca Universul acum imi scoate in cale lucruri interesante de vazut, si free pe deasupra! πŸ™‚

De remarcat ca imediat cum am ajuns la obiectiv un domn angajat acolo ne-a intampinat frumos si ne-a rugat sa avem grija cu copiii sus pe terasa. Liber, fara coada, cateva persoane sus, cateva persoane pe scari. Pe un brat al arcului se urca, pe celalalt se coboara. Foarte frumos, civilizat si armonios. Iar inauntru super frumos!! In plus fata de alte dati (cand cred ca s-a mai vizitat sporadic) acum aici se desfasoara un proiect frumos al Editurii Litera, care se numeste Noaptea Cartilor Deschise (ce a avut loc pe 23 Aprilie), prin care gasim o multime de carti! Carti expuse de-a lungul unor portiuni de scari, precum si in cele 3 zone de mici biblioteci din Arc! Da, deci in Arcul de Triumf poti sa te duci sa stai cu orele si sa citesti!! Nu numai ca nu am vizitat vreodata acest monument in viata mea pana acum, dar clar, nu ma asteptam sa gasesc biblioteci acolo!! Deci cu atat mai interesanta surpriza!! Sa nu mai spun ca fetele au fost foarte incantate si la fiecare bibliotecuta au stat, au rasfoit carti, ba chiar Sara se apucase serios de citit si ne intreba daca putem sa stam sa o termine (cartea fiind roman pentru copii, deci stateam 2 zile acolo!).

61068514_2387743738124626_8418418577727553536_n

Locul foarte frumos amenajat! Zonele acestea cu carti se vedea ca sunt foarte fresh, deci cred ca este ceva nou. La fel, o zona cocheta, cu doua fotolii rosi, ca de cafenea – in sensul bun. In biblioteca de sus, lumanarele parfumate! Sincer, nu m-as fi gandit ca voi gasi buchetele de flori si lumanarele parfumate intr-un loc atat de incarcat de istorie ca acesta si intr-un loc atat de masiv ca acesta. Dar nu ma deranjeza deloc, este chiar interesanta combinatia asta de masiv si delicat in acelasi timp.

Evident ca m-am bucurat sa gasesc aici si elementele de istorie pe care de altfel cumva ma asteptam sa le vad: placute istorice, simbolurile Romaniei – stema, chipuri marcante ale istoriei noastre.

61488059_1420308114778264_8219033306650378240_n

Continue reading

Povestile Cristinei sau povesti de Cristina Niculescu

Acest post este long over due!! Am in minte acest post inca de acum fooooarteee multa vreme, dar in nebunia pregatirii lansarii primei mele carti de povesti si in nebunia de dupa, pentru ca, surprinzator, si acum sunt foarte multe lucruri de facut, n-am apucat! Dar acum i-a venit timpul!

Este vorba despre o persoana absolut minunata si vreau sa subliniez inca de la inceput ca nu spun asta asa, intr-o doara, ci o spun clar si raspicat si din suflet! Este vorba despre Cristina Donovici, autoare si ea de carti de povesti pentru copii si de fapt just ar fi sa spun autoare titrata si deja celebra la noi in Romania. Nu stiu daca mai este cineva care nu a citit macar una dintre povestile ei cu O girafa in spatiu sau cu Revolta cartofilor sau cu Oraselul tabletelor – as putea spune ca acestea sunt deja niste povesti clasice! Si da, Cristina este prietena mea si ma mandresc cu asta!! Numai faptul ca pot face aceasta afirmatie si imi creste inima! Si nu pentru ca as fi prietena cu o autoare celebra!! Nu de asta, ci pentru ca ea este un om cum putini se mai “fabrica” in zilele noastre! Mai, este deΒ o deschidere si de o bunatate, cum rar mi-a fost dat sa vad!!

Dar s-o luam cronologic, ca am atatea idei in cap, ca nu stiu ce sa zic mai intai. Asa ca sa o luam cu inceputul!

Eu cu Cristina ne-am cunoscut la o sala de sport unde mergeam amandoua cu fetitele noastre, ele erau cu sportul, noi cu privitul si mai apoi cu vorbitul! Deci practic de la copii am inceput si iata, tot la copii am ajuns, prin povestile noastre. Am avut sansa sau cumva, cineva a potrivit astrele ca noi sa ne intalnim in aceeasi zi, la aceeasi ora, saptamana de saptamana. Si uite asa fetitele noastre s-au imprietenit si apoi la scurta vreme, sau probabil instantaneu, si noi, nu doar noi mamicile, ci si taticii. Adica dintr-o data ne facusem o mica gasca! Acum mi-am amintit ca prin vis o discutie pe care am avut-o atunci, legata, culmea, tot de povesti, in care Cristina imi zicea ca pur si simplu era oripilata de anumite pasaje din povestile clasice, de exemplu cand moare mama lui Bambi…Pai cum poti sa-i citesti asa ceva copilului mic?? Si eu eram la fel de oripilata de aspectele astea si ii spuneam ca eu practic citirea selectiva si ca de multe ori, citind mai repede in gand decat cu voce tare, vedeam peste ce anume sa sar si adaptam povestea din mers, cat sa nu mai fie asa abominabila!! Exact cum ziceam si pe pagina Codul copiilor de succes de pe Facebook, numai eu stiu peste cate “sicrie”, “inmormantari”, “blesteme” si altele asemenea am trecut intr-o secunda, ca si cum nici n-ar fi aparut vreodata mentionate in acele pagini de povesti!!

Continue reading

Lectia de generozitate cu Mihaela Tatu

Inca inainte de a termina structura exacta, mai aparte, a povestilor mele, am stiut ca vreau ca aceasta carte sa iasa cumva sub binecuvantarea Mihaelei Tatu. Cu siguranta ca acum va intrebati: “Mihaela Tatu, de unde si pana unde??” Si va raspund simplu: pentru ca Mihaela Tatu este o persoana unica, as putea spune exact ca in titlul primei mele carti din seria de 10 carti de povesti pentru copii “Un hobby cu totul si cu totul special!” – o persoana cu totul si cu totul speciala!

Pe Mihaela am cunoscut-o acum cativa ani prin intermediul sotului meu la cateva evenimente de business in care amandoi erau implicati. Ba chiar o data, la o cina super festiva (si oarecum de fitze, pregatita intocmai de Chef Scarlatescu), am stat la masa cu Mihaela, chiar langa Mihaela, motiv pentru care evident ca am discutat cu ea mai mult si mai increzatoare. Ulterior ne-am revazut la alte evenimente si la o alta cina festiva foarte frumoasa, doar ca, ghinion, de data asta nu am mai stat langa Mihaela si nu am reusit sa vorbim foarte mult.

Continue reading

Editura Prestige – “Acasa-ul” meu editorial

Cei care ma citesc mai des stiu deja ca “lupta” cu publicarea primei mele colectii de povesti pentru copii nu a fost una foarte usoara. Nu a fost nici foarte grea, sa nu ma intelegeti gresit, pentru ca nu a trebuit sa muncesc pentru asta vreo 6 ani, cum a fost in cazul lui Beyonce – postul anterior :-). Cert este ca dupa lungi cautari si discutii incredibil de puerile sau total nefondate, cu atat mai mult cu cat editurile erau unele importante de pe piata de profil, am gasit exact ce trebuia: Editura Prestige, o editura cu suflet!

Editura Prestige este cea care mi-a spus de la prima intalnire ca i-a placut foarte mult povestea mea, cea pe care o trimiteam ca teaser in cautarea “fericirii” mele editoriale si care a semnat contractul cu mine inainte de a vedea si restul de 9 povesti, atata incredere a avut in mine! Iar eu nu pot decat sa le fiu profund recunoscatoare celor de la editura ca m-au adoptat si cooptat in familia lor editoriala! Continue reading