Desculta prin Iasi

Saptamana trecuta, pe vremea aceasta, eram la Iasi. O minivacanta planuita relativ din vreme, atipic noua, care ne hotaram de azi pe maine sa plecam, si de cele mai multe ori peste mari si tari, si de care eram destul de incantata, deoarece nu mai fusesem never ever before la Iasi.

Nu mai zic ca bagajele m-au chinuit vreo 2-3 ore, si ca sa fiu cat de cat eficienta, faceam bagajul pe fiecare membru de familie, adica 4, adica mi-a luat ceva. Si le gandeam la modul: de dormit, de zi x cate zile stateam x 2 pe zi, mai ales la copii, ca nu stii cand se murdaresc, uda si asa mai departe, de business – tati, de baie, de piscina, incaltari, medicamente, cosmetice, plus chestii de bebe gen pampers etc pentru domnisoara noastra cea mica.

Dupa ce am bifat bagajele, am reusit sa mai bifez vreo 2 ore si jumatate de somn – deja ma gandeam daca sa ma mai culc sau nu, ma gandeam ca mai rau ma obosesc cu aceste 2 ore si jumatate de somn, asa functionez eu: dorm mult si decat sa dorm foarte putin, mai bine nu mai dorm deloc! Dar am dormit, surprinzator am auzit si ceasul cand a sunat si apoi a inceput frecusul prin casa pana m-am dezmeticit, pana am trezit copiii, pana ne-am imbracat, carat bagaje, carat copii, bifat de rontait in masina.

Si am plecat…Si a fost un drum ingrozitor de luuuuungggg!!! Lung pentru este el lung de fel, lung pentru ca pana la Iasi sunt 410 km si luungg pentru ca tati este foarte constiincios ca are in spate comorile familie si desi are masina serioasa, un black jeep, nu depaseste o anumita viteza…Si uite asa drumul acesta luuuunggg a durat 7 ore, in care eu efectiv nu mai puteam! Ma fataiam dintr-o parte intr-alta in scaun, am discutat, am ascultat muzica, iar am discutat, mi-a cazut capul de somn in dreapta soferului, am motait – stiu, shame on me!, am facut de toate si tot nu mai ajungeam. Fetele au fost cuminti, nimic de zis; bebe chiar a dormit de 2 ori, adica mai bine de atat nu se putea!! Adica la modul cam de cate ori sa tot doarma copilul ca sa ajungem si noi odata??!! Si desi ziceam ca fetele au fost foarte cuminti, cumintenia aceasta a durat cam 6 ore. Dintr-un drum lung de 7 ore. Va intrebati ce s-a intamplat in cealalta ora?? Pai cam ce s-ar fi putut intampla cand este si un bebe in peisaj?? Evident plansete, urlete si iar plansete, acompaniate apoi si de sora cea mare, si uite asa, a iesit un spectacol de zile mari! Spectacol incununat de momentul in care bebe a vomitat la mine in brate…peste tot pe mine si pe ea numai voma…numai banane, ceea ce avusesem, sa zic, proasta inspiratie sa-i dau inainte. Eu strigam la tati: “Opreste! Opreste acum!!!”, el, cerebral: “Nu pot sa opresc acum, vin tiruri din panta si e periculos!” In cele din urma am oprit, am schimbat copilul pana la piele, si mai interesant, aproape si eu la fel 🙂 Adica efectiv mi-am dat jos bluza de pe mine, plina de voma, in mijlocul drumului – noroc ca era un drum mai pustiu, am scos din bagaj una curata si am rezolvat problema.

Continue reading

Advertisements