Desculta prin Iasi

Saptamana trecuta, pe vremea aceasta, eram la Iasi. O minivacanta planuita relativ din vreme, atipic noua, care ne hotaram de azi pe maine sa plecam, si de cele mai multe ori peste mari si tari, si de care eram destul de incantata, deoarece nu mai fusesem never ever before la Iasi.

Nu mai zic ca bagajele m-au chinuit vreo 2-3 ore, si ca sa fiu cat de cat eficienta, faceam bagajul pe fiecare membru de familie, adica 4, adica mi-a luat ceva. Si le gandeam la modul: de dormit, de zi x cate zile stateam x 2 pe zi, mai ales la copii, ca nu stii cand se murdaresc, uda si asa mai departe, de business – tati, de baie, de piscina, incaltari, medicamente, cosmetice, plus chestii de bebe gen pampers etc pentru domnisoara noastra cea mica.

Dupa ce am bifat bagajele, am reusit sa mai bifez vreo 2 ore si jumatate de somn – deja ma gandeam daca sa ma mai culc sau nu, ma gandeam ca mai rau ma obosesc cu aceste 2 ore si jumatate de somn, asa functionez eu: dorm mult si decat sa dorm foarte putin, mai bine nu mai dorm deloc! Dar am dormit, surprinzator am auzit si ceasul cand a sunat si apoi a inceput frecusul prin casa pana m-am dezmeticit, pana am trezit copiii, pana ne-am imbracat, carat bagaje, carat copii, bifat de rontait in masina.

Si am plecat…Si a fost un drum ingrozitor de luuuuungggg!!! Lung pentru este el lung de fel, lung pentru ca pana la Iasi sunt 410 km si luungg pentru ca tati este foarte constiincios ca are in spate comorile familie si desi are masina serioasa, un black jeep, nu depaseste o anumita viteza…Si uite asa drumul acesta luuuunggg a durat 7 ore, in care eu efectiv nu mai puteam! Ma fataiam dintr-o parte intr-alta in scaun, am discutat, am ascultat muzica, iar am discutat, mi-a cazut capul de somn in dreapta soferului, am motait – stiu, shame on me!, am facut de toate si tot nu mai ajungeam. Fetele au fost cuminti, nimic de zis; bebe chiar a dormit de 2 ori, adica mai bine de atat nu se putea!! Adica la modul cam de cate ori sa tot doarma copilul ca sa ajungem si noi odata??!! Si desi ziceam ca fetele au fost foarte cuminti, cumintenia aceasta a durat cam 6 ore. Dintr-un drum lung de 7 ore. Va intrebati ce s-a intamplat in cealalta ora?? Pai cam ce s-ar fi putut intampla cand este si un bebe in peisaj?? Evident plansete, urlete si iar plansete, acompaniate apoi si de sora cea mare, si uite asa, a iesit un spectacol de zile mari! Spectacol incununat de momentul in care bebe a vomitat la mine in brate…peste tot pe mine si pe ea numai voma…numai banane, ceea ce avusesem, sa zic, proasta inspiratie sa-i dau inainte. Eu strigam la tati: “Opreste! Opreste acum!!!”, el, cerebral: “Nu pot sa opresc acum, vin tiruri din panta si e periculos!” In cele din urma am oprit, am schimbat copilul pana la piele, si mai interesant, aproape si eu la fel ๐Ÿ™‚ Adica efectiv mi-am dat jos bluza de pe mine, plina de voma, in mijlocul drumului – noroc ca era un drum mai pustiu, am scos din bagaj una curata si am rezolvat problema.

Deci pe ultima suta de drum, si la dus si la intoarcere, a fost un pic de balamuc, pentru ca fetele si-au pierdut rabdarea, pana unde sa tot fie cuminti, si atunci tati trebuia sa fie zen si sa gaseasca forta de a se concentra sa conduca printre plansete si nebunie. Dar asta e, cand pleci cu copiii la drum, si asa de lung, iti asumi!

Si am ajuns intr-un final in Iasi. Ne-am cazat intr-un hotel frumos de patru stele din centru, cu piscina si spa, Hotel Unirea. Localizat in Piata Unirii, unde cred ca se adunau toti porumbeii din oras, motiv de bucurie mare pentru toti copiii, care ii hraneau, ii alergau, iar ii hraneau si iar ii fugareau. Cum coboram din hotel, Sara dadea iama in biscuitii lui bebe, indeajuns cat sa formeze o gramajoara de porumbei langa ea. Cand un tatic ne-a oferit arpagic – era clar un cunoscator intre ale porumbeilor – deja a fost festin mare pentru porumbei si timp destul pentru mami pentru multe filmulete.

Ce mi-a placut foarte mult la hotel a fost personalul:ย doamnele foarte amabile de la house keeping, dar mai ales chelnerii de la restaurant. In prima dimineata, la breakfast, cand se cam apropia ora de inchidere a acestei etape, a venit la noi un chelner sa ne anunte de acest lucru si mai ales sa ne intrebe daca dorim sa ne mai luam ceva de la bufet. Am fost foarte impresionata de gestul simplu dar deosebit de elegant al chelnerului, ba chiar ziceam ca nicaieri pe unde am fost – si am fost pe ici pe colo – nu am fost atat de frumos abordati. M-am gandit ca a fost un caz izolat, al acelui chelner, dar intr-o alta zi, aceeasi intrebare fina si discreta, cand se apropia inchiderea breakfast-ului, m-a facut sa cred ca aceasta politete este politica hotelului, si nu pot decat sa ii felicit.

Breakfast-ul arata foarte bine si foarte variat si un pic altfel decat toate breakfast-urile de pe unde am umbat. La modul ca la niciun alt breakfast nu mi-am pus intrebarea: e breakfast sau e lunch?? ๐Ÿ™‚ Si aceasta deoarece primul lucru pe care il vazusem: cartofi prajiti. Apoi steamed broccoli, carne pane si chiftelute. Adica: cartofi prajiti si chiftelute la breakfast?? Unde este laptele si mousli-ul, unde este croissantul meu si toate cele caracteristice unui mic dejun? (erau si aceastea, evident) Si cu toata stupoarea mea, dar una pozitiva, nici decum negativa, ce credeti ca am mancat?? Fix cartofi prajiti cu chiftelute! Asa, de la prima ora s-o dam cu putina prajeala, sa stim ca suntem in vacanta! Cert e ca n-am mai avut nevoie de lunch, dupa un mic dejun asa de consistent!

Deci cum spuneam, hotelul frumos, cu spa and all. Asa ca ne-am dus la piscina, pe rand eu cu Sara, tati cu Sara, bebe prea mica sa o bag in alte piscine decat cele special destinate pentru bebei. Dupa piscina evident jacuzzii. Sara n-ar mai fi iesit, pentru ca ii place foarte mult, noi de fel mergem la World Class, unde si de aici abia o scoti. La fata locului mai aveai ca optiuni: sauna uscata, sauna umeda si zona de spa, cu masaje etc. Cu sauna nu sunt asa fan, dar recunosc ca un masaj ar fi mers la fix. Dar din lipsa de timp si plus de copii ๐Ÿ™‚ masajul ramane pe o data viitoare. La fel ca si restaurantul cu vedere panoramica de la ultimul nivel, la care ne-am propus sa ajungem, dar nu am ajuns. Noroc ca etajul 10, la care eram cazati, ne-a oferit o vedere destul de panoramica a orasului, mai ales noaptea, cand locul devenea a place with a view.

In prima zi, dupa cazare, ne-am revenit un pic si apoi am plecat la Palas Mall, si mai in centru, unde avea tati treaba. Pana sa intram in mall-ul cu pricina am ramas super impresionata de maretia de constructie care se afla langa, si anume Palatul Culturii. Deci arata acest Palat absolut superb!! Am inteles ca a fost de curand renovat si este absolut fabulos!! Maiestuos, elegant, impunator, regal, si multe epitete asemenea si inca nu-i descriu cu adevarat maretia! Am fost cu atat mai impresionata sa gasesc asa o frumusete la mine in tara, cand toata lumea fuge pe afara, si le vizitam altora frumusetile si pe ale noastre nici nu le stim. Deci, foarte pe romaneste, si sa-mi scuzati plasticitatea tonului, dar Palatul Culturii m-a dat pe spate!!! Si nu doar palatul in sine, ci tot amplasamentul, cu o curte / gradina interioara absolut superba, unde totul este super atent pus in scena si pus la punct: copacii taiati la milimetru in forme atipice unor copaci, fantanile raspandite peste tot prin zona, foisorul cochet de pe pajiste si muzica foarte interesanta de ambianta care se aude din multiplele difuzoare atent asezonate peisajului. Aceasta gradina comunica direct cu o latura a mall-ului, astfel ca o parte a gardinii este strajuita de niste terase foarte dragute, ca sa nu zic de fitze. Si ce da viata acestui peisaj sunt oamenii de acolo – cand am venit intr-o dupa amiaza acolo si am iesit din Mall catre gradina Palatului am avut impresia ca pasesc intr-o alta dimensiune. Ba chiar fetita mea cea mare imi amintea zilele trecute ca am spus: “Wow, zici ca ai intrat intr-un peisaj de poveste!” Si nici nu aveai cum sa simti altfel, iesind dintr-un mall, dintr-o structura foarte urbana si vazand in fata ochilor niste coline verzi si superbe, cu un castel frumos in varf! Poveste este putin spus! Sau poate ca da, se potriveste acelor secvente in care printul isi duce printesa la castel pentru “happily ever after”, si in film era imaginea din Iasi, cu Palatul Culturii, unghi din gradina interioara, in loc de faimosul castelul Disney.

Daca intr-o dimineata am fost aici si copiii erau mai putini, cu bunicii, se ascundeau prin foisor de soare, pe seara locul devenea parca rupt din realitate, toata pajistea se umplea de copii si parinti care jucau toate jocurile posibile si imposibile, cu mingea, cu Frisbee, badminton, leapsa, v-ati-ascunselea si cate si mai cate am zarit cu coada ochiului. Si locul e intesat si pe coline, nu doar pe pajiste, vezi palcuri-palcuri de oameni care stau in panta, si la terase, nu mai zic, full, dar pentru mine a fost foarte refreshing sa vad atata lume having fun cu copiii si cu prietenii, un peisaj foarte frumos si cum nu am vazut nicaieri in Bucuresti. Deci asa feeling de vacanta si de relaxare si de bucurie la joaca dintr-aceasta basic, in aer liber, la miscare, si nu la tablete, telefoane etc, n-am vazut/gasit/simtit nicaieri in Bucuresti! Din pacate…Si nu o spun doar de dragul de a o spune, sau de a-i maguli pe cei din Iasi, ca personal nu cunosc nici macar o persoana din Iasi, iar eu sunt si foarte mandra de Bucuresti, born & raised in Bucharest, de aceea cu atat mai mult sa vorbesc asa de frumos de alt oras!

Un alt feeling aparte a fost ca in minte mi-a venit, fara sa vreau, imaginea unui alt palat, de prin Viena si cumva al nostru il detroneaza. Imi aminteam cand am fost in vizita la Palatul Schonbrunn, unde am fost impresionata de maretia constructiei si de frumusetea gradinii, dar acolo nu am vazut pe nimeni sa indrazneasca sa paseasca macar pe spatiul verde, dar aminte sa se joace pe gazonul atent pus in forme! Deci tot al nostru e mai bun! Mai este cineva care in comparatia Viena – Austria / Romania mai da castig de cauza Romaniei?? ๐Ÿ™‚

Am stat in Iasi mai multe zile si cam de fiecare data aveam aceesi ruta, spre centru, atipic mie, deoarece de fel imi place sa explorez cat mai mult si sa vad cat mai multe dintr-un loc necunoscut, dar aici, in centru la Iasi am gasit tot ce-mi trebuia pentru zen-ul meu si era locul perfect pentru copii, pentru joaca pe pajiste. Erau o gramada de mamici care intindeau cate o paturica, puneau un bebe pe paturica, niste jucarii, si toata lumea fericita: mami avea o pauza de cateva minute, bebe se juca in aer liber, un fel de picnic ad-hoc, cu atat mai mult cand se sarea si cu niste mancarica. Evident ca bebe a mea a testat/luat/imprumutat/fugit cu cat mai multe jucarii dintre cele care nu erau ale ei, ca doar acestea sunt cele mai interesante. Foarte mult mi-a placut sa descopar cat de frumoasa era iarba pe pajiste, asa ca atunci am facut urmatorul pas firesc: ne-am descaltat! Fetele erau super incantate, Sara alerga desculta peste tot, bebe topaia de bucuria acestei senzatii noi si mami a facut in scurt timp acelasi lucru, sandalele erau inutile in acel context. Cand m-am uitat mai atent la cativa parinti de pe pajiste, am vazut ca nu eram singura desculta, era un fel de port national al locului. Si uite asa, intr-un centru de oras mare, m-am simtit ca la munte sau ca la padure, cel putin, cand vrei sa te conectezi cu natura. Si numai pentru faza aceasta, sa merg desculta prin oras, si a meritat drumul acela luuunggg pana la Iasi!

Si fara sa vreau am realizat ca la Iasi este fitza maxima! Din nou, io, bucuresteanca! :-), realizam acest lucru si ma intrebam “cine-ar fi crezut??” Deci centrul Bucurestiului este mic copil pe langa centrul Iasiului, cu tot cu trade mark-ul nostru, Centru Vechi. Terasele lor aratau la fel de bine, poate chiar mai bine decat ale noastre, cu atat mai mult contextul mai sus povestit cu coline si castel. Adica, in Bucuresti, desi ne mandrim cu a 2-a cladire ca dimensiune in lume, Casa Poporului / Palatul Parlamentului, din pacate, nu gasesti nicio terasa in zona, sau oricum niciuna notabila. In plus, acest Palat al Bucurestiului, desi este o contructie masiva si frumoasa pe alocuri, este rece si nu-ti transmite nimic, nimic pozitiv, zic eu, asa cum se intampla la Iasi, unde este un feeling special, de cum intri in zona pietonala care duce catre acest centru, cu toate minunatiile lui. Si aceasta, ca sa nu mai zic, de tipele de acolo! Este stiut ca moldovencele sunt foarte frumoase, dar ca sunt si foarte fashioniste, aceasta este partea a 2-a. Adica inteleg sa fii aranjata si sa te imbarci intr-un anume fel, dar sa iesi pe tocuri de 15 cm, cu rochie lunga pana in pamant, sa-ti plimbi copilul in parc, intr-o zi banala din saptamana, la pranz, mi se pare un pic too much!! A, si sa nu uit de geanta ei Prada – si de firma, clar, nu oricum, atarnata ostentativ pe carucior!! Nu stiu cum ar fi alergat/jucat cu acel copil in combinatia tocuri 15/rochie lunga, dar acest detaliu deja nu mai conteaza, cand moda primeaza! Sunt perfect de acord ca o mamica trebuie sa fie mereu aranjata, chiar si cand iese la parc, dar tipa acesta iesea cu totul din orice tipare normale, sau cel putin asa mi se parea mie. E drept ca nu le suport pe mamicile pe care le vad la parc in slapi si un anumit soi de pantaloni, pentru ca imi transmit ca asa stau si in casa si au iesit sa bifeze si corvoada cu ala mic in parc, lucru care nu necesita nicio schimbare in tinuta lor (daca mai mananaca si seminte si scuipa cojile pe jos sunt mamicile ideale!). E clar ca cele amintite fraza precedenta sunt la capitolul “Asa Nu!”, dar parca nici ca pe runway nu e ok sa fii la parc.

Doua vorbe vreau sa mai zic despre Palas Mall: un mall foarte frumos, foarte mare, cu o multime de zone, scari rulante si lifturi, de trebuia sa fii foarte atent de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi, ca sa stii sa te mai si intorci – cel putin la prima vizita, cu magazine fitzoase, terase si restaurante la fel, in fine, cu toate cele pe care le are un mall. Si inca din prima zi mi-a lasat senzatia ca Baneasa Shopping City este un fel de ruda saraca a acestui Palas Mall. Ce mi s-a parut foarte interesant si foarte atipic a fost sa gasesc fix in mall un centru de evenimente/conferinte, gazda a unor evenimente de business de top, caracteristica pe care, din pacate, nu o regasesti in niciun mall din Bucuresti.

Deci Iasi rules!

In incheiere vreau sa va las in compania unor imagini frumoase din centru Iasi:

1

2

3

4

5

6

7

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s