Invatatoarea mea din clasa I

Azi dimineata am citit scurta opera “Domnu Trandafir” de Mihail Sadoveanu, pentru a vedea care este firul epic si pentru a urmari daca Sara se descurca bine la fisa de lectura pe care o are de pregatit ca tema de vacanta pentru scoala.

Domnul Trandafir este un invatator de scoala primara, iar lectura mi-a placut foarte mult, mie, ca adult, desi pentru copii cred ca este un pic greoaie, dat fiind limbajul asemanator lui Creanga, cu multe arhaisme, si ca stil, cu descrieri destul de ample, adica mult text, mult de citit pentru copii si mult de asimilat si compilat. Mie, cu ochii de adult, lectura mi s-a parut chiar induiosatoare, dat fiind ca autorul spune ca profesorul lor ii invata si ii trata (iubea) pe toti ca si cum ar fi fost copiii lui si m-am gandit “Ce frumos!”. Acelasi caz fericit il experimenteaza si Sara, avand noroc de o doamna invatatoare foarte buna, care ii iubeste ca si cum ar fi copiii ei, proprii si personali.

Lectura aceasta m-a facut sa ma gandesc la doamna mea invatatoare din clasele mici, la “tovarasa…”. Si, din pacate, cam nicio amintire nu este frumoasa… Tovarasa mea era tanara si cred ca destul de frumoasa, cat ai crede ca sunt suficiente argumente pentru a spune ca urma sa fie si o doamna invatatoare buna si blajina. Dar nu, nici gand! Cel putin nu in cazul meu! De ce? Pentru ca nu ma placea! De fapt, nu doar ca nu ma placea, pur si simplu nu ma suferea!! Nu mi-a spus nimeni vreodata aceste cuvinte, dar eu, copilul de 7 ani, am simtit aceste lucruri pana in maduva oaselor!! Si stititi cum e sa simta un copil ca cineva nu-l sufera?? Fara sa fi gresit cu ceva?? Ei bine, cu siguranta nu uiti acel sentiment, dovada ca acum, 30 si un pic de ani mai tarziu, tin minte toate astea ca si cum s-ar fi intamplat ieri! De fapt, nu a durat mult si am inteles de unde ii venea nesufereala ei catre mine, si anume de la faptul ca ai mei nu cotizau la ea cadouri. Nu ma intelegeti gresit, intotdeauna marcam momentele importante: Martisor, inceput de an scolar etc, dar discret si fara opulenta nebuna de “pick me as your favourite”! Deoarece tovarasa avea o multime de favoriti, dar nu si eu. Si, tot pentru “a ne intelege”, nu am fost niciodata vreun copil problema, ba din contra, eram cuminte si invatam bine si foarte bine, fiind printre premiantii clasei.

Dar in clasa I nu am luat premiul I. Desi ma intrebam unde gresisem, deoarece stiam ca invatasem la fel de bine ca cei care luasera premiul I. Atunci am inteles exact cum functiona mecanismul clasei si mai ales mecanismul tovarasei… A fost un moment trist pentru mine, dar am trecut rapid peste.

Continue reading

Advertisements