Venom si Smallfoot

“Venom” si “Smallfoot” sunt doua dintre cele mai recente filme pe care le-am vazut la cinema. A merge la cinema este una dintre activitatile care ma relaxeaza si care imi place maxim pentru experienta pe care mi-o furnizeaza.

“Venom” l-am vazut in doi si ce mult mi-a placut!! O data pentru ca am iesit doar in doi, da, fara minunile de fetite, pentru ca uneori, pur si simplu, ai nevoie sa mergi undeva si sa nu auzi “Mami!” de 30 de ori pe minut! Asa ca aceste iesiri la film, mai rare decat mi-as dori, recunosc :-), sunt o mana cereasca si le pretuiesc din plin!! Si al doilea motiv: pentru ca filmul in sine este foarte bun! Inainte sa aleg filmul am facut un mic research pe vreo 3 site-uri de cinema-uri, si parca nu gaseam nicaieri niciun film care sa imi placa sau sa mi se para suficient de interesant cat sa il vezi la cinema. Am cautat informatii pe mai multe site-uri pentru ca nicaieri nu gaseam toate informatiile de care as fi avut nevoie: afisul filmului, vizual sa vad daca ma atrage sau nu, cateva informatii, gen ce fel de film este, actori etc sau / si un trailler. Astfel ca, dupa lungi cercetari, am ales Venom, in ciuda comentariilor negative citite intr-o doara despre film, cum ca are efecte proaste sau ca este prea copilaresc. Cu alte cuvinte am ales sa decid singura daca imi place sau nu si ce bine am facut pentru ca filmul este absolut bestial!! Si la propriu – apropos de personajul filmului – si la figurat! 🙂 De fapt, ne-a placut la nebunie amandorura. Filmul este foarte bine lucrat, nu mi s-a parut nimic in neregula cu efectele, ba chiar mi-au placut si mi-au mai placut: actiunea, actorul si replicile funny atunci cand nu te astepti, caracteristice filmelor amaricane de actiune si starea de bine pe care mi-a lasat-o filmul. Ba chiar ii spunea sotului meu ca as mai vedea filmul asta inca o data, asa mult mi-a placut. Si tot la cinema! Deci de vazut, eventual fara copii, mai ales daca sunt mici si fetite. Daca sunt baieti si mai maricei, peste 8 – 9 ani, si daca sunt fani eroi de actiune gen Spiderman, atunci cred ca le-ar placea foarte mult, pentru ca Venom este in spiritul filmelor Spiderman, Superman etc.

Continue reading

Advertisements

Aniversarea 50 ani Kinder, a … bad surprise!

Ieri dupa-amiaza am trecut pe la evenimentul organizat cu ocazia aniversarii a 50 de ani de existenta Kinder. Trecusem cu o zi inainte prin zona – si vazusem cortul, vazusem evenimentul promovat si pe net, asa ca am zis sa mergem si noi duminica. Si mare greseala am facut!!

Am ajuns acolo, aglomerat de la bun inceput, lucru dupa care pur si simplu ma dau maxim in vant!! Insa acest aspect este de la sine inteles la astfel de evenimente, free si pentru copii, asa ca am intrat cu drag in imbulzeala, abia asteptand sa descoperim surprizele oferite de Kinder cu ocazia acestei mari aniversari. Surprize care nu au contenit sa ne loveasca la tot pasul, una mai neplacuta decat alta.

Primul lucru pe care l-am vazut, inca inainte de a intra la fastuosul eveniment: baloanele. Am zis hai sa mergem sa luam baloane! Sa luam baloane?? Dar ce, suntem la piata?? Sa luam dupa bunul plac? Evident ca trebuia sa stam la o coada pentru a lua un amarat de balon – de asemenea, nimic (prea) gresit, in acest context. Dar, surpriza, baloanele nu mai existau! Pai cum sa nu mai ai baloane cu brandul tau, la evenimentul tau, la ziua ta, duminica la ora 3?? Cand evenimentul tau incepuse de 1 ora?? Eu eram ferm convinsa ca evenimentul fusese si sambata, si incercam cumva sa le gasesc o scuza, ca si-au consumat aproape toate baloanele cu o zi inainte, dar nu, practic ne dusesem in miezul problemei, fix la o ora dupa deschidere.

Continue reading

Punguta cu cadouri

Prima serbare de la Gradi! Prima serbare ever, actually! Primul Mos Craciun (oficial).

Am vazut filmuletul acesta de multe ori si de fiecare data ma face sa rad si mai ales imi umple inima de bucurie cand o studiez cu cata rabdare si gratie a gestionat momentul. Nu s-a suparat, nu s-a enervat, a ramas calma si atenta pe solutionarea problemei! 🙂 Eu, in locul ei, demult m-as fi enervat, stresat, fastacit si probabil ca as fi aruncat si jucariile cat colo! Dar ea nu, a bagat totul la locul lor, firesc si natural si apoi si-a strans punguta cu bucurie la piept. 3 ani de zile, o comoara de fetita!

La serbare cu Mosul – Just loving it!

Am fost la circ si m-am simtit bogata

In week-end am fost cu copiii la circ. A fost o activitate pe care urmaream sa o facem de ceva timp, dar pentru ca Sara bifase deja doua vizite recente cu scoala la circul de stat si cum bebe era prea mica, am mai amanat. Pana cand tot Sara noastra cea minunata a spus ca ea ar vrea sa mearga la circul Orlando. Zis si facut. In seara aceea am intrat pe internet sa vad ce informatii imi apar despre acest circ si, culmea, spectacolul de a doua zi, de duminica, era ultimul pe anul acesta. M-am bucurat ca lucrurile pareau sa se alinieze frumos si am zis ca e clar ca trebuie sa prindem momentul si a doua zi “circ” scria pe noi.

Au fost ceva emotii cu pregatirea zilei, pentru ca mamicile stiu ca nicio iesire nu este simpla, nu este doar acea iesire si gata, ci este mai degraba o iesire in doi sau trei pasi: ce se intampla inainte de iesire, iesirea in sine si momentul de dupa iesire. Eu aveam de jonglat, printre altele, cu tema Sarei si somnul lui bebe, astfel incat la ora H tema  sa fie facuta, bebe odihnit, apoi urmand imbracarea si plecarea sa ajungem la ora fixa, ca la orice spectacol. Fara sa mai mentionez ca imbracarea nu este niciodata usoara, mai ales pe timp de iarna, cu 10 straturi fiecare! Iar pe bebe efectiv am luat-o din patut si am imbracat-o, am luat-o pe sus pentru a ne incadra in timp.

Si am ajuns la circ. Nu ma asteptam sa fie ceva extraordinar pentru ca stiam ca acest circ este unul ambulator, desfasurat in cort, ca pe vremuri, cand circul era cam printre singurele atractii si se muta dintr-un oras intr-altul si cam cat spectacol poti sa faci asa, pe repede inainte sau “pe genunchi”?? Si a inceput spectacolul…. care nu a fost deloc pe repede inainte si nicidecum “pe genunchi”!! Ba chiar am fost cu totul impresionata de complexitatea show-ului, care nu a fost cu nimic mai prejos fata de un spectacol la un circ “cu pereti”.

Am fost surprinsa sa descopar ca numerele din arena pareau sa nu se mai termine. Eu credeam ca spectacolul va dura 1 ora, 1 ora si jumatate, ei au anuntat ca va dura 2 ore, ca in realitate dupa 2 ore spectacolul sa fie in toi, ajungand lejer la 2 ore si jumatate. Timp in care am urmarit: celebrele gag-uri cu clown, acrobatii in aer, dresuri de cai, dromadere, zebre si lame, spectacol cu lasere, jonglerii de mai multe feluri, impresionantul numar cu lei, leoaice in cazul de fata, si tigrii, etc.

Fetele s-au distrat maxim! Sara a savurat fiecare moment, iar bebe, la primul ei spectacol ever, s-a comportat foarte frumos. La inceput a stat la mine in brate si cand a debutat spectacolul pentru mine a fost un moment cu totul surprinzator: dintr-o data muzica, lumini, dresura de cai albi superbi pur sange arabi, Sara langa mine extaziata (caii au fost dintotdeauna marea ei pasiune), sotul in partea cealalta si cireasa mica de la mine din brate, cuminte si atenta la ce se intampla…o explozie de bucurie instantanee pentru mine si…total surprinzator, cum spuneam deja, lacrimi in ochi…Nu stiam ce-i cu mine si cu greu am reusit sa elimin lacrimile din ochi, chiar ma amuzam teribil pe seama mea: “ce oi avea? plang la circ??? la naiba, trebuia sa fie ceva mai fitza ca sa ma impresioneze pana la lacrimi, nu un circ…banal, sa-i zicem…” Si cu toate astea, o lacrima s-a scurs pe obrazul meu – bine ca era pe obrazul opus sotului meu, pentru ca ar fi fost culmea sa ma vada si sa-i explic de ce naiba plang la circ?? 🙂 – si daca tot am decis sa si scriu despre acest lucru, nu ma feresc sa spun ca era o lacrima de fericire, o lacrima asumata, da, la circ, asta e 🙂 Dar asa un moment frumos a fost!!! Cand vezi bucuria copiilor tai, te topesti instantaneu! Iar cand esti martor la prime experiente din viata lor, pur si simplu esti speachless!! Adori bucuria lor, adori descoperirea lor, adori ca esti acolo cu ei!! Poti sa fii si intr-o hazna, daca ei sunt acolo pentru prima data si le place, si tu esti acolo cu ei, sa fii partas, e magic! Continue reading

Cand m-am rasturnat cu masina

Saptamana trecuta am ajuns, pur si simplu intamplator, la Academia Titi Aur. De unde initial ziceam ca astept in masina si speram sa nu stau mai mult de jumatate de ora acolo, pana la urma am intrat si nu numai ca am intrat in cladire, dar am intrat si in miezul problemei. Am fost invitata la masa de gazda noastra excelenta Mirela, am facut turul amplasamentului si ne-am oprit si am insistat, aveam sa aflu eu mai tarziu, asupra laboratoarelor. Care laboratoare te lasa fara cuvinte, si la propriu si la figurat! Evident ca ma asteptam sa gasesc acolo tot felul de masini, masinute, care sa faca diverse “trucuri”, numai ca una e sa vezi trucurile facute la rece, pe video, pe manechin etc si alta e sa experimentezi pe pielea ta. Si am trecut repede la experimentat. Cealalata gazda a noastra, gazda tehnica sa-i spunem :-), Vlad, ne-a explicat mai intai anumite concepte si imediat dupa teorie a venit si partea practica. Cea in care te rasturnai cu masina…

Ceea ce am omis eu din titlu, tocmai ca sa fie un titlu cat mai catchy, a fost partea de “controlat”. Rasturnarea aceasta era controlata in totalitate de Vlad, care mai intai ne-a explicat exact ce urma sa se intample si ce urma noi sa facem si abia dupa aceea am trecut la fapte. Cand a fost randul meu, a fost cu atat mai interesant, pentru ca partenerul meu deja facuse simularea, astfel ca stiam exact ce urma sa se intample, atat constient, din spusele lui Vlad, cat si vizual, exemplificarea de cu 1 minut inaintea mea, deci disparuse orice element de suspans sau surpriza si aparuse elementul de “nod in gat” maxim, ca sa nu mai vorbim probabil de tensiunea care cu siguranta era high si foarte high.

Si m-am urcat in masina. Mi-am asezat scaunul – si aici este o intreaga poveste despre safety si cum trebuie reglate: scaun, spatar, tetiera, distanta pana in volan etc, mi-am fixat centura, am mai fixat cu Vlad cateva elemente si …hai sa ne rasturnam! Prima data m-am rasturnat o tura si jumatate. Adica masina, care era fixata pe un ax, s-a invartit 1 data complet in jurul axului si inca o jumatate de rotire, cu oprire pe geamul pasagerului, eu fiind soferul (cum se vede in video de mai jos). In rotirea completa, cand eram pur si simplu in aer si cu capul in jos, ce ma sustinea?? Evident, centura! Abia acum am realizat cu adevarat importanta centurii! Care centura, odata fixata bine – adica nu lejer, nu pe dupa scaun, nu data mai la stanga, mai la dreapta, ca te jeneaza – cum am facut eu de atatea ori, te poate salva in caz de accident. Tot acum am aflat ca masinile mai vechi au sistem de deschidere automata a centurii, in caz de accident, adica daca esti rasturnat si apesi sa-ti deschizi centura, se dechide fara probleme, insa multe persoane, neavizate in comportament in caz de accident, si-au deschis centura si au cazut in cap, in gat, si-au fracturat diverse membre, coloana etc, adica au supravietuit accidentului, dar au ramas cu paralizii dupa ce si-au deschis centura gresit, sau chiar au murit. Masinile mai noi de 2006-2007 am inteles ca au acest nou sistem de siguranta al centurilor care se deschid doar daca greutatea corpului tau este sustinuta in maini, picioare, cum o fi, numai sa nu cazi ca bolovanul in cap, daca esti rasturnat si atarni in centura precum liliacul in pestera. Continue reading

Top 10 ce sa faci cu copiii in timpul liber

Cu totii ne-am intrebat, macar o data, ce activitati sa mai facem cu copiii, unde sa mai mergem, ce sa mai vedem, ce sa mai incercam/experimentam, fie ca este vorba de week-end, vacanta sau dupa-amieze libere. Eu insami mi-am pus intrebarea asta de o mie de ori, pentru ca incercam ca timpul petrecut cu copiii sa fie de calitate, cat mai fun, atat pentru ei, cat si pentru noi si suntem mereu in cautare de noi provocari, noi experiente. Noile experinte ne revigoreaza, ne motiveaza, ne invata multe lucruri noi, ne ofera perspective noi, ne stimuleaza creierul catre cunoastere, se fac noi conexiuni intre notiuni si, mai ales, ne bucura sufletul si ne creeaza amintiri frumoase.

Asa ca m-am gandit sa intocmesc ad hoc un Top 10 chestii interesante de facut cu copiii, din experientele noastre recente, cu aplicare directa mai degraba pentru cei din Bucuresti, sau in vizita in Bucuresti. Here goes:-)

1. Ferma Animalelor

La Ferma mergem de cand era Sara micuta, deci asa la o prima strigare mergem de vreo 4 ani si jumatate si …inca nu s-a plictisit de ferma! Acum, ca vine si bebe tare din urma, recunosc, este o idee buna, desi apropos de fun si pentru parinti, eu deja sunt aproape pe pereti cand Sara sugereaza sa mergem la ferma, asa ca mai rarut, ca-i mai dragut.

Altfel, Ferma Animalelor este un loc super frumos, si spun asta cu sufletul deschis, vazandu-i cum au evoluat de acum niste ani, aparand noi cladiri in functiune si modernizandu-se mereu. Este locul perfect pentru copii sa descopere animalutele si sa interactioneze cu ele, sa le mangaie, pe cele pe care au voie sa puna manuta, sa le dea sa manance. Nicioadata nu plecam cu mana goala spre ferma, se cumpara instant 2 kg de morcovi, plus paharutele cu hrana luate direct de la ferma, de la intrare. La fel, la intrare, sunt nelipsite biletele la plimbarea cu poneiul, 2 ture de fiecare data, negresit si fara discutii.

De cum intram acolo, Sara, si bebe, mai nou, dau de mancare pe la toate animalutele. Dupa ce au alergat pe la toate custile, tarcurile etc, se plimba cu poneii, apoi se sare pe trambulina bine de tot, pana se transpira tot ce au pe ele, apoi se dau la tiroliana de N ori, se mai “cearta” cu gascanul de pe lac, se fac filmulete cu Bambi, caprioara din dotare, se testeaza calutii de jucarie de pe pajiste, se beau 2 sticle de apa, se trece podul catre insulita, se joaca la parculetul din incinta, se mananca ceva bun, apoi se coloreaza niste fise cu animalute si la plecare se cumpara lapte de vaca direct de la sursa sau legume cat mai sanatoase. Si apoi, dupa ceva timp, aceeasi actiune…pe repeat :-), cu mici variatiuni.

Desi pentru mine nu mai este atat de mult fun aici, cum a fost primele dati cand am descoperit locul, ma bucur ca fetelor le place, pentru ca este combinatia perfecta: animalute, aer liber, joaca si alergatura. Si chiar se ajunge foarte repede cu masina, avand in vedere ca este foarte aproape de Bucuresti.

2. Ferma Cocosu’ Rosu

Daca tot am inceput cu ferma, sa ramanem in acelasi subiect si sa continuam cu urmatoarea ferma de prin apropierea Bucurestiului, si anume Cocosu’ Rosu. O cu totul alta ferma, un cu totul si cu totul alt setting fata de Ferma Animalelor. Daca Ferma Animalelor este dedicata animalelor in procent de 95%, la Cocosu Rosu’ proportia majoritara este dedicata …mancarii.  Prima data, si singura data, pana acum, cand am fost aici, am fost, initial, dezamagiti, prin prisma copiilor, sa vedem ca de fapt locul este mai de graba un mare restaurant, care are si niste animalute pe ici pe colo…

Continue reading

Petrecere de copii la Club Palomino

In acest week-end am fost invitati la petrecerea de 6 ani a Alexandrei, petrecere care s-a tinut la clubul de echitatie Palomino, din zona Pipera.

Am intrat, am bajbait un pic, pentru ca nu ne dadeam seama incotro sa o luam sa ajungem la sarbatorita, dar apoi am gasit calea: “Prin grajd!” ne-a spus ferm un domn, participant si el la aceeasi petrecere si care mi-a oferit aceasta informatie esentiala fara sa apuc sa intreb ceva, punga mare de cadou tradandu-ma si explicandu-ma.

Am luat-o prin grajd, am admirat in graba exponatele superbe de cai, stanga, dreapta, am iesit pe o movilita si am coborat, pe langa lac spre locul de desfasurare al petrecerii. Am gasit repede parintii “in cauza” si apoi am prins-o pe sarbatorita, dintr-o multime de copii, cat sa-i uram si noi, sa o pupam si sa ii dam cadoul.

Nici nu am apucat sa ne dezmeticim bine ca am si fost invitati sa mergem cu Sara sa calareasca, daca vrea, evident. Nu a trebuit sa ii zicem de doua ori, deoarece caii sunt una dintre pasiunile ei – dovada multiplele figurine cu caluti, plusuri si alte jucarii related.

Astfel ca ne-am dus spre calarie. Am asteptat un pic, deoarece erau alti copii deja urcati, moment prielnic pentru a admira calutii si pentru ca Sara sa isi exprime preferintele: “Eu vreau sa calaresc pe cel blond, cu parul in ochi, ca pare a fi fata!”; “Ba nu, de fapt, vreau sa calaresc pe cel negru, ca e cel mai mare – uita-te la el, ce maareee este!!”

Continue reading