De la bal fix la spital

Inca de la Iasi Sara ne-a bucurat cu o febra instalata subit, intr-o dupa-amiaza. Pana seara ii ardeau ochii, o luase cu frig si abia astepta sa doarma. Am zis ca poate de la oboseala, de la drumul lung etc. I-am dat repede Nurofen si pana dimineata a fost ca noua. Ne-am continuat activitatile de vacanta, toate bune si frumoase.

Cand am ajuns in Bucuresti iar febra. Seara avea un pic de febra, ii dadeam ceva, dimineata era bine. Si tot asa! A tot avut astfel de episoade niste zile, adica febra on again, off again, fara temperatura mare, fara alte simptome, fara nimic spectaculos, doar cat sa ne streseze si sa ne intrebam oare ce o fi? Dupa cateva zile a aparut si tusea in ecuatie. Si febra nu mai disparea, ba chiar se acutiza. Era clar ca trebuia sa o vada un doctor, in mod cert era o infectie ceva, plus ca febra aceasta de o saptamana deja, nu era normala.

Astfel ca intr-o seara tarziu, pe la 10:45, Sara si tati au plecat la doctor, la spital, la Grigore Alexandrescu. In jur de 12 noaptea tati m-a pus la curent: au ajuns, balamuc de lume la acea ora!, dar au intrat repede, in vreo 10 minute erau inauntru, Sara febra mare si in scurt timp era cu masca de oxigen pentru 1 ora deoarece saturatia oxigenului nu era in parametri optimi, ba chiar era in stare de insuficienta respiratorie!! Eu soc si groaza!! Cum sa stea 1 ora cu masca de oxigen?? Cum adica insuficienta respiratorie??? Copilul acasa era intr-o stare buna… Iar eu nu-mi reveneam din acest diagnostic foarte transant si dramatic: insuficienta respiratorie!! Adica daca o tineam acasa copilul nu putea respira cum trebuie?? Desi ea vizibil era foarte bine?! Adica ce se putea intampla?? Doamne Fereste sa te gandesti ca nu i se oxigena creierul cum trebuie! Pe principiul daca stai si analizezi o iei razna!

In fine, am trecut peste socul initial de 1 ora masca de oxigen si insuficienta respiratorie, ca sa urmeze socul al 2lea: copilul trebuie internat! Cand mi-a spus tati asta, eu din nou soc si groaza, de data asta X 10 amplificat!! Tati ma pusese in tema ca inca din discutia initiala cu doctorul, acesta mentionase si faza cu internatul, dar a zis ca mai intai sa stea copilul 1 h cu masca de oxigen si daca, dupa, parametri sunt ok poate pleca acasa linistita. Cum insa dupa ora cu pricina saturatia oxigenului era tot pe campii, firescul a fost sa o tina pe Sara acolo peste noapte. Cand am auzit verdictul am zis ca nu-i adevarat!! Cum sa ramana copilul internat peste noapte?? A plecat aproape just fine de acasa si trebuie internata in conditiile in care ne-am dus acolo si mai grav si cu febra 40 si dupa doza de soc de tratament nu a fost nevoie de nicio internare!??

Eu eram acasa cu bebe si toate aceste detalii ma chinuiau maxim: ca nu eram acolo, ca nu eram cu Sara, ca nu puteam sa o incurajez, sa o mangai etc etc. E drept ca tati a dus tot greul initial pentru ca Sara a facut destul de urat cand i-au pus branula pentru antibiotic, a facut la fel de urat si cand i-au dat niste pufuri de inhalat, nemaivorbind de cat de tare s-a speriat cand a auzit ca trebuie internata! Nu stiu daca stia exact ce inseamna aceasta notiune, dar a aflat-o in scurt timp…Sa-i spui unui copil destul de mic ca trebuie sa doarma in spital, asa dintr-o data, e destul de complicat…Cu atat mai mult cand toate astea se intamplau dupa ora 1 noaptea cand deja era chiauna de oboseala si de socul initial de masca, branula, doctori, spital.

Si uite asa, pe la ora 1.30 noaptea copilul meu minunat se indrepta catre sectia de pneumologie, catre salon…In salon alt moment foarte dificil: pe toata sectia erau doar doua saloane libere, unul cu un bebelus, si altul cu un baiat cu probleme foarte grave, care nu mergea, nu vorbea si foarte multe alte complicatii. Dat fiind ca si acasa Sara este satula de plansul lui bebe, si bebe inca este cuminte, dar ca orice bebe, mai si plange, tati s-a gandit ca cea mai buna solutie ar fi in salon cu baiatul cu probleme, pentru ca macar el era mare si nu se trezea noaptea sa planga, sa o trezeasca si pe Sara si sa fie si asta inca un motiv de stres. Ma gandeam numai cum o fi fost pentru sufletelul ei mic sa se duca asa in miez de noapte intr-un loc necunoscut sa doarma, intr-un spital… Eu, ca mama, ma gandeam apoi ca Sara era in fusta scurta, total nepotrivit pentru a dormi intr-un pat strain de spital. Daca am fi stiut din vreme ii puneam schimburi la ea, sau ii puneam colanti pe ea. Dar pentru ca avea febra am imbracat-o cat mai aerisit.

Continue reading

Advertisements

Desculta prin Iasi

Saptamana trecuta, pe vremea aceasta, eram la Iasi. O minivacanta planuita relativ din vreme, atipic noua, care ne hotaram de azi pe maine sa plecam, si de cele mai multe ori peste mari si tari, si de care eram destul de incantata, deoarece nu mai fusesem never ever before la Iasi.

Nu mai zic ca bagajele m-au chinuit vreo 2-3 ore, si ca sa fiu cat de cat eficienta, faceam bagajul pe fiecare membru de familie, adica 4, adica mi-a luat ceva. Si le gandeam la modul: de dormit, de zi x cate zile stateam x 2 pe zi, mai ales la copii, ca nu stii cand se murdaresc, uda si asa mai departe, de business – tati, de baie, de piscina, incaltari, medicamente, cosmetice, plus chestii de bebe gen pampers etc pentru domnisoara noastra cea mica.

Dupa ce am bifat bagajele, am reusit sa mai bifez vreo 2 ore si jumatate de somn – deja ma gandeam daca sa ma mai culc sau nu, ma gandeam ca mai rau ma obosesc cu aceste 2 ore si jumatate de somn, asa functionez eu: dorm mult si decat sa dorm foarte putin, mai bine nu mai dorm deloc! Dar am dormit, surprinzator am auzit si ceasul cand a sunat si apoi a inceput frecusul prin casa pana m-am dezmeticit, pana am trezit copiii, pana ne-am imbracat, carat bagaje, carat copii, bifat de rontait in masina.

Si am plecat…Si a fost un drum ingrozitor de luuuuungggg!!! Lung pentru este el lung de fel, lung pentru ca pana la Iasi sunt 410 km si luungg pentru ca tati este foarte constiincios ca are in spate comorile familie si desi are masina serioasa, un black jeep, nu depaseste o anumita viteza…Si uite asa drumul acesta luuuunggg a durat 7 ore, in care eu efectiv nu mai puteam! Ma fataiam dintr-o parte intr-alta in scaun, am discutat, am ascultat muzica, iar am discutat, mi-a cazut capul de somn in dreapta soferului, am motait – stiu, shame on me!, am facut de toate si tot nu mai ajungeam. Fetele au fost cuminti, nimic de zis; bebe chiar a dormit de 2 ori, adica mai bine de atat nu se putea!! Adica la modul cam de cate ori sa tot doarma copilul ca sa ajungem si noi odata??!! Si desi ziceam ca fetele au fost foarte cuminti, cumintenia aceasta a durat cam 6 ore. Dintr-un drum lung de 7 ore. Va intrebati ce s-a intamplat in cealalta ora?? Pai cam ce s-ar fi putut intampla cand este si un bebe in peisaj?? Evident plansete, urlete si iar plansete, acompaniate apoi si de sora cea mare, si uite asa, a iesit un spectacol de zile mari! Spectacol incununat de momentul in care bebe a vomitat la mine in brate…peste tot pe mine si pe ea numai voma…numai banane, ceea ce avusesem, sa zic, proasta inspiratie sa-i dau inainte. Eu strigam la tati: “Opreste! Opreste acum!!!”, el, cerebral: “Nu pot sa opresc acum, vin tiruri din panta si e periculos!” In cele din urma am oprit, am schimbat copilul pana la piele, si mai interesant, aproape si eu la fel 🙂 Adica efectiv mi-am dat jos bluza de pe mine, plina de voma, in mijlocul drumului – noroc ca era un drum mai pustiu, am scos din bagaj una curata si am rezolvat problema.

Continue reading

Cu copii sau fara copii la Therme

Zilele trecute am planuit cu prietenele mele sa mergem la Therme. Si aceasta pentru ca venise in tara buna mea prietena, ba chiar fina mea, Stefania, si glumeam cu o alta foarte buna prietena, Ana, cum ca Therme, pe langa celebrul Centru Vechi, a devenit punct de atractie unde te duci cu prietenii plecati si reveniti in scurte vizite, pe principiul “hai ca nu-i chiar atat de rau nici in Romania” 🙂 Si, fie vorba intre noi, bifasem deja Centru Vechi la prima revedere, asa ca acum era timpul pentru o distractie si mai fitza, si anume pentru Therme.

Ne-am dus intr-o luni, dupa-amiaza, de pe la 14.30, perfect pentru a te bucura de placerile locului, fara sa te calci in picioare cu prea multa lume. Este a 2-a oara cand mergem la Therme si de fiecare data am cautat expres sa evitam week-end-ul, cand este foarte aglomerat, si cand te poti trezi cu mesajul surpriza pe pagina lor de Facebook ca au atins capacitatea maxima, culmea, cand deja esti pe drum si/sau foarte aproape de Therme. Cam cum ar fi sa ajungi incantat la receptie la ei si sa ti sa spuna ca nu mai pot primi clienti?? Ca trebuie sa faci cale intoarsa?? Ingrozitor! Nici nu vreau sa ma gandesc, de aceea lunea a fost solutia perfecta. Ba chiar ii spuneam unei prietene, care ajunsese mai devreme, sa ne pastreze si noua 2 sezlonguri, uimita fiind apoi sa vad randuri intregi de sezlonguri libere, inauntru, deoarece foarte multa lume adoptase varianta de sezon, de sezlong in aer liber, afara, langa piscina exterioara.

Piscina exterioara din zona Galaxy, pentru ca numai acolo aveam acces, fiind impreuna cu fetita cea mare. Lucru care din start m-a deranjat si mi s-a parut total nepotrivit. Ba chiar intrebam casiera cum fac sa vin sa ma distrez cu ambii copii, unul mare, unul mic, ca na, asa s-au potrivit lucrurile, la vremea respectiva nu exista Therme si nu-mi trecuse prin cap ca daca vreau sa ma duc cu ambii copii trebuie sa-i fac pe amandoi unul dupa altul, sau eventual gemeni! Deci regulamentul acesta de ordine interioara mi se pare total neadecvat! Cum poti sa-mi oferi ca solutie, la intrebarea mea “existentiala” ca “sa vin cu copiii pe rand”?? Adica vino cu unul si pe celalalt lasa-l acasa!! Recunosc ca de data aceasta exact asta facusem: o lasasem pe cea mica acasa cu Buni si am plecat doar cu cea mare si asta pentru ca asa ne-am vorbit, am plecat noi, fetele, in gasca, si eram multe gagici cu multi copii – copiii mari.

Continue reading

Petrecere de copii la Club Palomino

In acest week-end am fost invitati la petrecerea de 6 ani a Alexandrei, petrecere care s-a tinut la clubul de echitatie Palomino, din zona Pipera.

Am intrat, am bajbait un pic, pentru ca nu ne dadeam seama incotro sa o luam sa ajungem la sarbatorita, dar apoi am gasit calea: “Prin grajd!” ne-a spus ferm un domn, participant si el la aceeasi petrecere si care mi-a oferit aceasta informatie esentiala fara sa apuc sa intreb ceva, punga mare de cadou tradandu-ma si explicandu-ma.

Am luat-o prin grajd, am admirat in graba exponatele superbe de cai, stanga, dreapta, am iesit pe o movilita si am coborat, pe langa lac spre locul de desfasurare al petrecerii. Am gasit repede parintii “in cauza” si apoi am prins-o pe sarbatorita, dintr-o multime de copii, cat sa-i uram si noi, sa o pupam si sa ii dam cadoul.

Nici nu am apucat sa ne dezmeticim bine ca am si fost invitati sa mergem cu Sara sa calareasca, daca vrea, evident. Nu a trebuit sa ii zicem de doua ori, deoarece caii sunt una dintre pasiunile ei – dovada multiplele figurine cu caluti, plusuri si alte jucarii related.

Astfel ca ne-am dus spre calarie. Am asteptat un pic, deoarece erau alti copii deja urcati, moment prielnic pentru a admira calutii si pentru ca Sara sa isi exprime preferintele: “Eu vreau sa calaresc pe cel blond, cu parul in ochi, ca pare a fi fata!”; “Ba nu, de fapt, vreau sa calaresc pe cel negru, ca e cel mai mare – uita-te la el, ce maareee este!!”

Continue reading

Petrecerea de 6 ani Molecule F

Acum cateva seri am fost la petrecerea de 6 ani Molecule F. O petrecere foarte reusita, dar boring in acelasi timp. Cel putin pentru mine.

Am intrat, la intrare era gazda la intampinare, Mirela Bucoviceanu, lucru foarte frumos de altfel si de apreciat, ca isi intampina oaspetii personal, insa o primire atat de falsa, incat sincer, mai bine lipsa. Primirea falsa a fost doar pentru ca nu eram vreo vedeta, nu am colaborat in business si nu am discutat vreodata personal mai mult. Suntem, cel mult, cunostinte. In acest context as fi apreciat un “Buna seara”, eventual “Bine ati venit” amabil si nici decum pupaturile false.

A urmat momentul penibil de poza la panou. Noi (eu + partenerul meu) am fi vrut sa facem poza cu ea, gazda, asa cum se cade la astfel de evenimente, asa cum facea cu alte persoane / personalitati, insa ea s-a erijat de acest “task complicat” foarte fatis. Ok, nu suntem vedete, insa putina diplomatie nu strica niciodata. Te arati ocupat si prins cu alte persoane imporatante, pe care e musai sa le prinzi, sa le arati in poze, si tu musai cu ele in poza, ca sa arati ce event mare si cu staif ai facut, insa nu se cade ca din capul
locului sa faci omul sa se simta prost. Ok, nu-i bai, doar nu e sa ne suparam de la atata lucru. N-a vrut fata sa faca poza cu noi, asta e, let’s move on!

Si am intrat…mai abitir in locatie. Care locatie era foarte interesanta. Frumoasa si un pic aparte. Fosta resedinta a ambasadorului SUA in Romania, informatie cu care de altfel si-au si marketat locatia pentru event. Zona de fitze, pe langa Herastrau, o vila mare, de moda veche, dar parchetul original, care iti scartaie sub picioare si piscina interioara, m-au cucerit. Vremea foarte buna le-a dat ocazia sa foloseasca si gradina, foarte mare si frumos amenajata – ea gradina, de fel, de proprietari. Ei, organizatorii, e drept, ca au
pus in valoare gradina prin diferite amenajari: elemente de mobilier baroc, elemente un pic mai moderniste, celebrele masute de cocktail, logo-urile lor, o scurta colectie de haine artisti/creatori de moda romani- cu alte cuvinte sa nu uitam de fapt si de drept de ce ne-am adunat acolo, un ring de dans care a fost foarte scurt folosit si …si…barurile amenajate strict pe sponsori: de cocktails, de bere si de cafea.

Cand am ajuns recunosc ca imi era foarte sete si abia asteptam sa beau ceva bun. Orice! Dar bun sa fie! Si…a trebuit sa ma multumesc cu un Campari Orange, cocktail pe care il detest absolut pentru ca este amar si pentru ca nu suport sa beau ceva amar. Pentru mine un cocktail bun este ceva dulce, sau cu ceva cu usoara tenta de dulce, orice, dar nu Campari Orange. Si, recunosc, mi-ar fi placut ca la un bar de event sa am si aceasta optiune, sa pot alege si altceva decat un Campari Orange. Inteleg insa ca sponsorul este acesta, care este acelasi de aaaniii buuunii, ca de ani buni tot beau la ei fortat Campari Orange. Nu vreti sa adaugati pe viitor si un sponsor de bauturi alcolice ceva mai dulci? 🙂

Continue reading

Replici celebre d-ale Sarei (take 2)

– Mami, vino coace = Mami, vino incoace, de multe ori cu intonatia: maaamiii, vinooo coaaaceee, adik putin plangacios, teatral, pt efect maxim 🙂

– Va vei = mai vrei, adik Sara mai vrea 🙂

– Gata, puiu’ mami

– Mami, iubita

– Mami / tati, te ubec = mami/tati, te iubesc (02.02.2012) (la inc spunea la “te iubesc” = “tobidic” 🙂 )

– Copiii poc = copiii dau cu pocnitori (care fac poc 🙂 )

– Meii chimas! = Merry Christmas!

– Natutziani= la multi ani (inainte de Craciun, acum spune aproape perfect)

– Mami te-ajuta = cand cere ajutor, prin aceasta fraza mot-a-mot o cere 🙂

– Nani, nani, puiu’ mamii

– Sampania poc = de la petrecerea de 2 ani, la inceput s-a speriat de sampanie, dar apoi a retinut ca a facut Poc si i-a placut

– efentant = elefant

– ciangiu = scaun

– pocana = portocala

– pocanale = portocale

– potinconi = pocnitori

Continue reading

Replici celebre de-ale Sarei

Din culisele postului anterior 🙂

Frumusetea este ca a inceput sa faca propozitii. Care sunt din start exclamative. De genul:

– Mami uinu! adik Mami vino! :-) sau Tati uinu! (dupa caz:-))

De asemenea, bebe este geniala ca raspunde frumos si coerent (corect) la tot ce o intrebi. Iar rutina “cum te cheama, cati ani ai” este de-a dreptul superba!

Mami/tati intreaba: Cum te cheama?

Sara raspunde: Tama!

Mami/tati intreaba: Cati ani ai?

Sara raspunde: Doi!

Si…in final…Tati intreaba: Ce esti tu?

Sara raspunde: Paton!, adik patron, ne scuzati :-) (copiii din generatia Z, antreprenori de mici!) :-)

Replici celebre noi, sfarsit de noiembrie 2011:

– Buna! Ti faci? = Buna! Ce faci? – cu tot cu intonatia specifica 🙂

– Acum cateva zile la telefon: Tati, ti faci? (fara sa-i suflu eu o vorba, initiativa proprie 🙂 )

– Ai ghija = ai grija!

– cu varianta: ai ghija mei = ai grija mai! (de cate ori i-a tot spus mami, i-a intrat bine in cap! 🙂 )

– va vei = mai vrei, adik ea mai vrea diverse 🙂

– pacu a-chis =parcul, a-nchis

– nasu maie = nasul mare (intr-o carte de povesti, un personaj are nasul mare ce-i drept si Sara l-a pus la zid imediat!)