Am fost la circ si m-am simtit bogata

In week-end am fost cu copiii la circ. A fost o activitate pe care urmaream sa o facem de ceva timp, dar pentru ca Sara bifase deja doua vizite recente cu scoala la circul de stat si cum bebe era prea mica, am mai amanat. Pana cand tot Sara noastra cea minunata a spus ca ea ar vrea sa mearga la circul Orlando. Zis si facut. In seara aceea am intrat pe internet sa vad ce informatii imi apar despre acest circ si, culmea, spectacolul de a doua zi, de duminica, era ultimul pe anul acesta. M-am bucurat ca lucrurile pareau sa se alinieze frumos si am zis ca e clar ca trebuie sa prindem momentul si a doua zi “circ” scria pe noi.

Au fost ceva emotii cu pregatirea zilei, pentru ca mamicile stiu ca nicio iesire nu este simpla, nu este doar acea iesire si gata, ci este mai degraba o iesire in doi sau trei pasi: ce se intampla inainte de iesire, iesirea in sine si momentul de dupa iesire. Eu aveam de jonglat, printre altele, cu tema Sarei si somnul lui bebe, astfel incat la ora H tema  sa fie facuta, bebe odihnit, apoi urmand imbracarea si plecarea sa ajungem la ora fixa, ca la orice spectacol. Fara sa mai mentionez ca imbracarea nu este niciodata usoara, mai ales pe timp de iarna, cu 10 straturi fiecare! Iar pe bebe efectiv am luat-o din patut si am imbracat-o, am luat-o pe sus pentru a ne incadra in timp.

Si am ajuns la circ. Nu ma asteptam sa fie ceva extraordinar pentru ca stiam ca acest circ este unul ambulator, desfasurat in cort, ca pe vremuri, cand circul era cam printre singurele atractii si se muta dintr-un oras intr-altul si cam cat spectacol poti sa faci asa, pe repede inainte sau “pe genunchi”?? Si a inceput spectacolul…. care nu a fost deloc pe repede inainte si nicidecum “pe genunchi”!! Ba chiar am fost cu totul impresionata de complexitatea show-ului, care nu a fost cu nimic mai prejos fata de un spectacol la un circ “cu pereti”.

Am fost surprinsa sa descopar ca numerele din arena pareau sa nu se mai termine. Eu credeam ca spectacolul va dura 1 ora, 1 ora si jumatate, ei au anuntat ca va dura 2 ore, ca in realitate dupa 2 ore spectacolul sa fie in toi, ajungand lejer la 2 ore si jumatate. Timp in care am urmarit: celebrele gag-uri cu clown, acrobatii in aer, dresuri de cai, dromadere, zebre si lame, spectacol cu lasere, jonglerii de mai multe feluri, impresionantul numar cu lei, leoaice in cazul de fata, si tigrii, etc.

Fetele s-au distrat maxim! Sara a savurat fiecare moment, iar bebe, la primul ei spectacol ever, s-a comportat foarte frumos. La inceput a stat la mine in brate si cand a debutat spectacolul pentru mine a fost un moment cu totul surprinzator: dintr-o data muzica, lumini, dresura de cai albi superbi pur sange arabi, Sara langa mine extaziata (caii au fost dintotdeauna marea ei pasiune), sotul in partea cealalta si cireasa mica de la mine din brate, cuminte si atenta la ce se intampla…o explozie de bucurie instantanee pentru mine si…total surprinzator, cum spuneam deja, lacrimi in ochi…Nu stiam ce-i cu mine si cu greu am reusit sa elimin lacrimile din ochi, chiar ma amuzam teribil pe seama mea: “ce oi avea? plang la circ??? la naiba, trebuia sa fie ceva mai fitza ca sa ma impresioneze pana la lacrimi, nu un circ…banal, sa-i zicem…” Si cu toate astea, o lacrima s-a scurs pe obrazul meu – bine ca era pe obrazul opus sotului meu, pentru ca ar fi fost culmea sa ma vada si sa-i explic de ce naiba plang la circ?? 🙂 – si daca tot am decis sa si scriu despre acest lucru, nu ma feresc sa spun ca era o lacrima de fericire, o lacrima asumata, da, la circ, asta e 🙂 Dar asa un moment frumos a fost!!! Cand vezi bucuria copiilor tai, te topesti instantaneu! Iar cand esti martor la prime experiente din viata lor, pur si simplu esti speachless!! Adori bucuria lor, adori descoperirea lor, adori ca esti acolo cu ei!! Poti sa fii si intr-o hazna, daca ei sunt acolo pentru prima data si le place, si tu esti acolo cu ei, sa fii partas, e magic!

Deci dupa ce am plans ca eram la circ :-)), evident ca m-am bucurat de spectacol ca un copil mic. Si sotul meu la fel. Ne-am sincronizat cu locul si momentul si am profitat la maxim de experieta “la circ”. Ca sa nu mai spun ca la un numar funny, cand clown-ul venise in public sa-si ia asistenti, fiind convinsa ca va alege copii, eu ii spuneam Sarei sa ridice mana daca vrea s-o aleaga pe ea, dar…cand colo…clown-ul l-a ales…pe tati! Deci nu ne venea sa credem! Si ne intrebam: cum sa vii la circ, dupa ce nu ai mai fost de secole, si dintr-o data sa te si aleaga sa mergi in arena?? Sara s-a distrat maxim pe seama lui tati. Si tati la fel. A fost un alt moment deosebit.

Copilul mic a rezistat eroic. A stat la mine in brate, a stat jos in picioare destul de aproape de arena cat sa vada ce se intampla si abia mai spre sfarsit, cand rabdarea incepea sa se epuizeze a mai migrat si pe interval, dar cuminte. Tot ca sa fie cuminte si s-o tinem ocupata, i-am luat, de fapt, le-am luat niste invartitori luminoase. Erau interesante, bebe s-a jucat cu noua achizitie pana cand i-a consumat bateriile si nu mai lumina.

Dupa spectacol Sara a vrut sa calareasca pe un pur sange arab alb ca laptele si evident ca nu puteam sa spun nu la asa o cerinta. Foarte incantata a fost ca a calarit fara sa, ca in multe alte dati cand a calarit, si ca a fost insotita/asistata chiar de dresorul Bendino.

Cand sa plecam, la iesire era chiar owner-ul circului, Orlando, un tanar intreprinzator si cu ceva “guts” sa tina in frau un astfel de business si de dragul Sarei, ne-am pozat si cu Orlando! Sa fie tacamul complet! Pentru ca pentru Sara, el era imaginea circului, o vedeta, si cine eram eu sa nu vreau sa fac poza cu Orlando??

Am plecat de la circ cu pofta de viata. Da, surprinzator! Tocmai de la circ, cine ar fi crezut? Dar atat de tare ne-am distrat, incat a fost ca un revitalizant. Pe drum, in masina, acasa, numai de asta vorbeam, cat de tare ne-am distrat, ca n-am mai fost la circ de cand eram copii si ce frumos e sa redescoperi lucruri si experiente pe care sa le impartasesti cu copiii tai!

Acasa vorbeam cu sotul meu si ii spuneam ca cine nu are copii nu se duce la circ. Nici prin gand nu le-ar trece aceasta activitate pentru ca iese din zona lor de interes. Cel mult poti sa te duci la circ, tu ca single, cu o prietena care are copii, sau cu sora care are copii. Dar daca ai 30 de ani si nu ai copii nu te duci la circ. Cel putin eu asa cred. Si apoi ma intrebam retoric: oare nu e obositor sa te duci numai in club week-end de week-end?? unde e partea de nou, fun, descoperim etc. Si atunci i-am spus sotului meu: “azi m-am simtit bogata!”

Si ce bogatie frumoasa a fost!! Cat de grozav e sa ai asa comori de copii cu care sa te simti bogat in experiente si in descoperiri, in momente frumoase si specifice inocentei lor, ca acela de a merge la circ.

O prietena foarte buna de-a mea imi spunea ca iesise de curand in club cu o alta prietena care era cu copiii. Care copiii erau mari, evident, la liceu si mi s-a parut o chestie foarte misto de facut pe viitor. Am trecut atunci scurt in revista etapele de varsta ceva de genul: la 20 de ani te duci cu gasca in club, la 30 de ani te duci cu copiii la circ si la 40 si ceva de ani te duci …cu copiii in club :-)) Adica vreau sa fiu o mamica cool cu care fetele mele sa vrea sa iasa in club, dar pana atunci hai sa ne bucuram de circ!

Si ca o nota de subsol, no offense to anyone who’s 30, single and going to clubs! 🙂

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s