Cu copiii la controale

Cand am plecat cu Sara din spital, normal ca m-am bucurat foarte tare, singura mea grija era ca bebe sa nu ia si ea ceva de la ramasitele Sarei de pneumonie. Le-am tinut separat cat am putut, au dormit in camere diferite, ba chiar pe Sara am pus-o sa poarte masca de protectie. Si imi doream sa functioneze acest sistem de protectie, bebe sa fie bine si Sara sa isi revina cat mai curand, si toata lumea fericita.

Noi am revenit acasa duminica, luni dimineata bebe s-a trezit nu cu putina tuse, ci direct coapta bine, tusea cu o harca de ma intrebam cand a avut timp sa excaladeze in halul asta, efectiv peste noapte. Imagine my joy and happiness!…Nimic nu ma face mai “fericita” decat sa fie fetele bolnave, si cand o fac si impreuna sunt terminata efectiv cu nervii, cu capul, cu toate! Dar m-am tinut tare pe pozitii si lui bebe am si inceput sa-i dau diverse, ce am considerat eu ca este mai bine si mai eficient in contextul dat, si anume Stodal, sirop homeopat pentru tuse si aerosoli dimineata si seara, cu combinatia celebra de Adrenalina, Dexametazona si ser fiziologic, dupa un gramaj avizat de doctorul ei la un caz anterior. Si mi s-a parut ca a functionat pentru ca starea lui bebe parea sub control, nu avansa, ceea ce era imbucurator, pana o si vedea doctorul.

Cand am iesit din spital, doctorul, dl dr Alexandru Ulmeanu, ne-a spus sa venim la control marti, sa se asigure ca starea Sarei evolueaza spre vindecare si ca totul este sub control, ceea ce am apreciat, ca, desi ma punea pe drumuri, era important sa stim ca Sara este bine. Doctorul ne-a chemat marti tot pe sectie, la pneumologie. Noi, din cauza de program prea ocupat tati, am ajuns miercuri la control, si nu cu un copil, cu Sara, ci cu doi, cu amandoua.

Am intrat pe sectie la pneumologie, asistenta ne-a spus initial sa asteptam acolo, ca apoi, in scurt timp, sa ne spuna ca mai bine mergem la Pediatrie si vine doctorul acolo sa ne vada si asistenta draguta: “Si i-am spus ca sunteti cu doi copii” – ok, bun, am eliminat elementul surpriza 🙂 Trecerea de la o sectie la alta a fost benefica pentru noi, unu la mana ca am iesit repede din mediul acela destul de incarcat de pe sectia de pneumologie, si doi, ca asteptarea doctorului am facut-o in mare parte in curte, adica la aer curat (cat se putea el de curat in curtea spitalului), deoarece aceea era singura cale dintre cele 2 sectii si vedeam cand vine doctorul.

Continue reading

De la bal fix la spital

Inca de la Iasi Sara ne-a bucurat cu o febra instalata subit, intr-o dupa-amiaza. Pana seara ii ardeau ochii, o luase cu frig si abia astepta sa doarma. Am zis ca poate de la oboseala, de la drumul lung etc. I-am dat repede Nurofen si pana dimineata a fost ca noua. Ne-am continuat activitatile de vacanta, toate bune si frumoase.

Cand am ajuns in Bucuresti iar febra. Seara avea un pic de febra, ii dadeam ceva, dimineata era bine. Si tot asa! A tot avut astfel de episoade niste zile, adica febra on again, off again, fara temperatura mare, fara alte simptome, fara nimic spectaculos, doar cat sa ne streseze si sa ne intrebam oare ce o fi? Dupa cateva zile a aparut si tusea in ecuatie. Si febra nu mai disparea, ba chiar se acutiza. Era clar ca trebuia sa o vada un doctor, in mod cert era o infectie ceva, plus ca febra aceasta de o saptamana deja, nu era normala.

Astfel ca intr-o seara tarziu, pe la 10:45, Sara si tati au plecat la doctor, la spital, la Grigore Alexandrescu. In jur de 12 noaptea tati m-a pus la curent: au ajuns, balamuc de lume la acea ora!, dar au intrat repede, in vreo 10 minute erau inauntru, Sara febra mare si in scurt timp era cu masca de oxigen pentru 1 ora deoarece saturatia oxigenului nu era in parametri optimi, ba chiar era in stare de insuficienta respiratorie!! Eu soc si groaza!! Cum sa stea 1 ora cu masca de oxigen?? Cum adica insuficienta respiratorie??? Copilul acasa era intr-o stare buna… Iar eu nu-mi reveneam din acest diagnostic foarte transant si dramatic: insuficienta respiratorie!! Adica daca o tineam acasa copilul nu putea respira cum trebuie?? Desi ea vizibil era foarte bine?! Adica ce se putea intampla?? Doamne Fereste sa te gandesti ca nu i se oxigena creierul cum trebuie! Pe principiul daca stai si analizezi o iei razna!

In fine, am trecut peste socul initial de 1 ora masca de oxigen si insuficienta respiratorie, ca sa urmeze socul al 2lea: copilul trebuie internat! Cand mi-a spus tati asta, eu din nou soc si groaza, de data asta X 10 amplificat!! Tati ma pusese in tema ca inca din discutia initiala cu doctorul, acesta mentionase si faza cu internatul, dar a zis ca mai intai sa stea copilul 1 h cu masca de oxigen si daca, dupa, parametri sunt ok poate pleca acasa linistita. Cum insa dupa ora cu pricina saturatia oxigenului era tot pe campii, firescul a fost sa o tina pe Sara acolo peste noapte. Cand am auzit verdictul am zis ca nu-i adevarat!! Cum sa ramana copilul internat peste noapte?? A plecat aproape just fine de acasa si trebuie internata in conditiile in care ne-am dus acolo si mai grav si cu febra 40 si dupa doza de soc de tratament nu a fost nevoie de nicio internare!??

Eu eram acasa cu bebe si toate aceste detalii ma chinuiau maxim: ca nu eram acolo, ca nu eram cu Sara, ca nu puteam sa o incurajez, sa o mangai etc etc. E drept ca tati a dus tot greul initial pentru ca Sara a facut destul de urat cand i-au pus branula pentru antibiotic, a facut la fel de urat si cand i-au dat niste pufuri de inhalat, nemaivorbind de cat de tare s-a speriat cand a auzit ca trebuie internata! Nu stiu daca stia exact ce inseamna aceasta notiune, dar a aflat-o in scurt timp…Sa-i spui unui copil destul de mic ca trebuie sa doarma in spital, asa dintr-o data, e destul de complicat…Cu atat mai mult cand toate astea se intamplau dupa ora 1 noaptea cand deja era chiauna de oboseala si de socul initial de masca, branula, doctori, spital.

Si uite asa, pe la ora 1.30 noaptea copilul meu minunat se indrepta catre sectia de pneumologie, catre salon…In salon alt moment foarte dificil: pe toata sectia erau doar doua saloane libere, unul cu un bebelus, si altul cu un baiat cu probleme foarte grave, care nu mergea, nu vorbea si foarte multe alte complicatii. Dat fiind ca si acasa Sara este satula de plansul lui bebe, si bebe inca este cuminte, dar ca orice bebe, mai si plange, tati s-a gandit ca cea mai buna solutie ar fi in salon cu baiatul cu probleme, pentru ca macar el era mare si nu se trezea noaptea sa planga, sa o trezeasca si pe Sara si sa fie si asta inca un motiv de stres. Ma gandeam numai cum o fi fost pentru sufletelul ei mic sa se duca asa in miez de noapte intr-un loc necunoscut sa doarma, intr-un spital… Eu, ca mama, ma gandeam apoi ca Sara era in fusta scurta, total nepotrivit pentru a dormi intr-un pat strain de spital. Daca am fi stiut din vreme ii puneam schimburi la ea, sau ii puneam colanti pe ea. Dar pentru ca avea febra am imbracat-o cat mai aerisit.

Continue reading