Oct 12

Arts & crafts – un altfel de copac de toamna

Pentru cei care cauta idei noi de arts & crafts pentru copiii lor, iata o idee nastrusnica, ceva care cu siguranta ii va capta pe cei mici prin ineditul propunerii: un copac de toamna realizat cu ajutorul unui…suport de hartie igienica!

Mai intai trebuie sa te asiguri ca nu arunci la gunoi 1 – 2 suporturi de hartie igienica – acesta va fi trunchiul copacului.

Apoi, pentru coroana copacului, va trebui sa faci o vizita in parc pentru a aduna frunze. Alege modele, marimi si mai ales culori variate. Un touch aparte pot fi elemente specifice toamnei: castane in coaja cu codita, manuchiuri de frunze mici ca niste ace, orice iti atrage atentia si crezi ca va completa copacul vostru de minune. Creativitatea este cuvantul cheie in acest task, asa ca in arta frumosului only sky is the limit!

Continue reading →

Oct 10

In love with my kids!

Fetele mele sunt cele mai de pret comori ale mele! Iar ele o stiu prea bine, pentru ca le marturisesc dragostea mea continuu, de cateva ori pe zi, si parca tot nu este suficient!

Cele doua comori ale mele sunt Sara, 9 ani, in curand si Aylin, 4 ani, de curand impliniti. Amandoua sunt niste fenomene, atat de asemanatoare, dar atat de diferite. Tati mereu spune cat de mult seamana fizic la nas, ochi, sprancene si gurita, iar nu pot sa fiu decat complet de acord si absolut fascinata de aceasta asemanare, mai ales cand dorm una langa alta.

Altfel, din punct de vedere al comportamentului, sunt doua firi total diferite. Sara a fost – si este – un copil foarte cuminte si mult mai docil, pe cand Aylin este atat de incapatanata, incat uneori reuseste sa ma scoata din minti in doar 2 secunde. Dar le iubesc pe amandoua neconditionat si sunt mandra si onorata ca ne-au ales pe noi drept parinti, ba chiar le-am multumit de nenumarate ori pentru acest lucru, atat tati, cat si eu.

Amandoua sunt atat de frumoase, incat nu ma satur sa le pupacesc in continuu!! Cea mare se mai eschiveaza cateodata, si cea mica ar vrea, dar eu ma incapatanez sa o agasez cu o avalansa de pupaturi. Amandoua sunt frumoase si la capitolul caracter, chiar daca vorbim de ceva “in lucru” si este o poezie sa le vezi cum se desfasoara amandoua!

Continue reading →

Oct 8

Toaletele din Parklake

Stiu ca titlul este de mare angajament, insa nu cred sa existe in tot Bucurestiul toalete mai fitoase ca in Parklake! In ditamai mall-ul, nu exista doua toalete la fel, fiecare dintre acestea avand un concept si un design – da, vorbim de design la toalete! – propriu: upside down – totul este cu susul in jos, pe tavan gasesti pantofi, genti etc; red carpet – in drum spre toaleta ai flash-uri de la paparazzii care vor sa te fotografieze, country side – cu cosuri de nuiele pe post de aplice de iluminat etc etc. Nemaivorbind de faptul ca exista zone, camere dedicate pentru bebelusi, pentru schimbat scutece, camera cu fotolii pentru alaptat si toalete mici, cu chiuvete mici pentru copiii mai micuti.

Poate va intrebati de ce scriu aceste randuri, de ce scriu tocmai despre niste…toalete?? Pentru ca atata grija si preocupare pentru aceasta zona nu am gasit in nicio tara straina in care am fost – si au fost “cateva”! Ba chiar glumeam cu o prietena ca daca as fi vazut toaletele acestea intr-o tara straina i-as fi povestit jumatate de ora numai despre toalete, si nu despre ce am vazut, facut pe acolo. Tocmai de aceea, cand sunt lucruri bune, spre foarte bune chiar aici, la noi, in Romania, e bine sa zicem ceva si in acest sens. Ca sa ne plangem de Romania este deja ceva mult prea banal.

Asa ca jos palaria pentru toaletele din Parklake! 🙂 De fapt pentru intregul Parklake! Este de departe cel mai frumos mall din toate cate exista in Bucuresti. Le bate de departe si pe cele mai bine cotate din zona de nord. Si sa nu credeti ca acesta este un advertorial! Este pur si simplu opinia mea, care atunci cand critic, critic, si atunci cand laud, laud!

Continue reading →

Sep 27

Eu sunt donator de sange! TU esti?

Azi e ziua mea! Fac inca o data majoratul, dar cu 20 de ani de experienta de data aceasta! 🙂 Si tocmai pentru ca am mai acumulat niste experienta de viata, acest post nu este despre ce cadouri am primit eu, despre ce poti sa faci tu pentru mine, ci despre ce pot sa fac eu pentru restul lumii. Ce anume? Simplu: sa donez sange!

De ce e simplu: pentru ca sanatatea imi permite sa donez si pentru ca am pus aceasta activitate pe lista de prioritati. Este modul meu de a contribui. De a contribui civic, uman, social. Donatul este pe lista mea anuala “Must do”. And i must do it de 4 ori pe an. De atatea ori poate o femeie sa doneze sange – barbatii pot dona de 5 ori pe an. Intre donari trebuie sa existe 2-3 luni de pauza, pentru ca sangele sa aibe din nou cea mai buna calitate posibila si pentru ca tie, donatorului, corpului tau, sa-i ramana suficiente resurse pentru a-si continua activitatile la capacitate maxima.

Donez din 2015 si recunosc ca de fiecare data ma trec fiorii cand ma gandesc la cate persoane au nevoie de punguta mea de sange, de 450 ml, care, de regula, este deja atribuita inca de la receptie, inainte ca eu sa apuc fizic sa donez, atata nevoie este de sange!! Pentru ca da, oricat de mult a avansat tehnologia, sangele nu poate fi reprodus prin alte mijloace chimice/tehnice etc. Sangele nu poate veni decat de la noi, oamenii. Si atunci te intrebi cum de exista atata nevoie de sange?? Cum de nu vin mai multi oameni sa doneze?? Poate nu stiu despre acest lucru? Poate nu au timp? Poate, pur si simplu, nu ii intereseaza?…Orice este posibil si nu poti judeca pe nimeni! Cu totii suntem prinsi in activitatile noastre zilnice, cu totii suntem pe fuga si cu ochii pe ceas, insa de multe ori este bine sa ramanem umani…

Continue reading →

Sep 18

E mai simplu sa faci un copil decat sa publici o carte pentru copii!

M-am intrebat daca sa scriu acest post sau nu. Daca sa “dau din casa” sau nu. Si in cele din urma am zis sa merg pe varianta “let’s share”. Ce anume? Despre cartea de povesti pentru copii despre care v-am mai povestit si anterior si anume despre calea catre a publica aceasta carte.

Cum a fost experienta mea pana acum? Pai, sincer vorbind, din moment ce inca nu v-am invitat la lansare, inseamna ca acest pas este inca in lucru. Si desi ai crede ca este doar un pas, nu! Ci este un maaareee pas, deoarece calea spre publicare nu este deloc pavata cu trandafiri. Nici nu ma asteptam! Nimic, niciodata nu mi-a picat din cer. Am prietene care isi gasesc job doar dintr-o discutie cu un cunoscut sau care castiga premiul cel mare la diverse tombole. Eu, joburile mele, pe toate le-am obtinut dupa muuuulte cautari si interviuri, iar de castigat la tombola nu s-a pus vreodata problema. Astfel ca ma asteptam ca si pentru carte sa muncesc destul de mult, dar parca nici chiar asa…

Sa o iau cu inceputul. Ai zice ca a scrie cartea este partea cea mai dificila. Ca ai de-a face cu inspiratia, cu timpul fizic dedicat pentru a scrie atunci cand esti in flow si mai vine si ora sa iei copiii de la gradi/scoala etc etc etc. Ca o scrii pe 2 agende ca iti place sa simti cum iti curge mana pe hartie si sa-ti mai amintesti ca nu esti mereu legat de laptop – care oricum atarna prea greu cand e sa-l cari mereu prin oras. Ca dupa ce o “asterni pe curat”, adica o scrii in laptopul care atarna greu, iti amintesti ca tu nu esti fan diacritice, ca te-ai obisnuit ca totul sa fie by default pe english si atunci trebuie sa-i pui diacritice. Si stii ca e al naibii de greu sa bagi diacritice intr-un text de peste 80 de pagini, ca ai mai facut-o o data in facultate, la lucrarea de licenta, cand ai stat o noapte intreaga sa corectezi lucrarea de aveai ochii rosii ca sarpele-n viziuina. Si o faci, ca trebuie sa fie totul perfect inainte de a te gandi macar ce faci cu cartea de acum incolo. Si da, ochii rosi au fost din nou in trend, dar stii ca merita, sau ca va merita. Si le faci pe toate care tin de carte, care tin de creatie, inspiratie si “transpiratie” si te bucuri ca ai bifat “partea cea mai grea”. Nimic mai eronat de atat!! Nu sa scrii cartea este partea cea mai grea, ci abia ce urmeaza dupa. Continue reading →

May 29

Despre cartea mea de povesti pentru copii

Cartea mea pentru copii va fi o carte concept, o carte care urmareste o structura anume, care are o poveste in spatele fiecarei povesti. Am vrut sa creez o carte care sa iasa un pic din tipare, sa nu fie doar o simpla carte cu povesti pentru copii, ci sa fie o carte de povesti care sa inspire. De regula povestile pentru copii transmit mesaje pozitive si inspira, insa eu vrut sa accentuez aceasta latura, a povestii din spatele povestii, si sa punctez anumite mesaje, intr-o comunicare directa cu copiii si parintii sau dascalii.

Cartea va avea 10 povesti, iar dupa fiecare poveste va exista o sectiune de tips&tricks pentru copii si adulti, precum si o parte dedicata de Vocabular, urmata de o serie de Intrebari, scuza perfecta pentru discutii tematice intre copii – parinti, bunici, matusi etc in familie, sau invatatori, educatori in clasa.

Povestile se adreseaza copiilor cu varsta intre 3 si 10 ani si in curand voi incepe sa le postez pe un site dedicat.

Pe curand! 🙂

 

May 16

Proiectul meu de suflet

Acum fix 1 an si 1 zi am inceput un proiect care imi bucura sufletul inca din primul moment in care l-am vizualizat in mintea mea: am scris o carte.

Este vorba despre o carte pentru copii, care contine mai multe povesti, scrise cu mare drag si pasiune.

As fi vrut sa uimesc pe toata lumea si sa va invit direct la lansarea cartii mele, insa am ales cealalta varianta, aceea de a impartasi cu voi fiecare pas al acestei aventuri. De ce aventura? Pentru ca greul de-abia acum incepe spre target-ul final: publicarea cartii. Continue reading →

Mar 15

Peisaje munte made in Romania

Astazi cautam pe laptop un document si, evident, ca am gasit cu totul si cu totul altceva. Printre toate celelalte “altceva” am gasit si cateva dintre primele mele cadre cu un aparat profesionist, astfel ca le voi pune aici, pentru posteritate.

Peisajele sunt de la Sinaia, cota 2000 si cred ca sunt facute toamna tarzie in 2016.

Peisaj munte cu zapada alb negru

Peisaj munte cabana

Peisaj munte creste insorite

Continue reading →

Mar 14

Pipi si Purasu’

Pipi si Purasu’ sunt jucariile de somnic ale printeselor noastre. Pipi este iepurasul Sarei si Purasu’ este …iepurasul lui Aylin.

Pe Pipi Sara l-a primit cadou de la una dintre bunele mele prietene din America cand avea doar cateva luni si l-a adoptat imediat. Il lua cu ea in plimbari si fara el nu se putea dormi. Imi amintesc si acum cum se juca cu el cu manutele, cum ii netezea rochita si doar cu acesta se putea adormi. Pipi a inceput sa fie nelipsit si in calatoriile noastre, fie ca erau in tara, sau peste hotare. As putea spune ca Pipi a vazut lumea pana acum!

“Pipi” – de unde acest nume foarte inspirat? 🙂 Cu siguranta ca nu a fost insuflat sau sugerat de noi, ci a fost numele pe care Sara i l-a pus singura, la doar cateva luni, cand probabil spunea mama si cam atat. Cand am ridicat-o intr-o zi din patut mi-a spus “Pipi”, fara sa aiba vreo legatura cu …stiti ce vreau sa spun, am intrebat-o ce vrea sa imi spuna, am intrebat-o ce este “Pipi” si ea mi-a aratat iepurasul care ramasese in patut. De atunci iepurasul a fost Pipi si a ramas si pana in ziua de azi neschimbat, Pipi fiind nelipsit de la somnicul Sarei, chiar si acum, desi acum Sara nu mai este bebelache, ci chiar o domnisorica de 8 ani, foarte matura pe alocuri pentru varsta ei, dar care are o slabiciune pentru aceasta jucarioara si inca se alinta dormind cu Pipi al ei cel drag. Evident ca Pipi sufera de trecerea timpului si candva o jucarioara alb cu roz foarte deschis, acum este un alb-crem si un roz cu nuante de …purtare. Oricat l-as spala nu mai este ca scos din cutie, dar este si normal, la cate somnicuri si calatorii a facut Pipi.

Pipi a avut chiar si peripetii pe care alte jucarii de somnic nu le intalnesc vreodata in viata lor! Continue reading →

Jan 11

Punguta cu cadouri

Prima serbare de la Gradi! Prima serbare ever, actually! Primul Mos Craciun (oficial).

Am vazut filmuletul acesta de multe ori si de fiecare data ma face sa rad si mai ales imi umple inima de bucurie cand o studiez cu cata rabdare si gratie a gestionat momentul. Nu s-a suparat, nu s-a enervat, a ramas calma si atenta pe solutionarea problemei! 🙂 Eu, in locul ei, demult m-as fi enervat, stresat, fastacit si probabil ca as fi aruncat si jucariile cat colo! Dar ea nu, a bagat totul la locul lor, firesc si natural si apoi si-a strans punguta cu bucurie la piept. 3 ani de zile, o comoara de fetita!

La serbare cu Mosul – Just loving it!